Felul in care britanicii priveau America, in primii ani dupa colonizarea acesteia, a fost in mare parte influentat de John White, pictor si gentleman astazi aproape uitat, care a reusit prin lucrarile, relatarile si desenele sale sa construiasca o imagine a Lumii Noi, in parte realista, in parte fantastica. Dupa 1580 White a plecat alaturi de unii dintre primii colonisti englezi, care au debarcat pe teritoriul de astazi al Carolinei de Nord. Fascinat de ideea descoperirii unei lumi aparte, despre care circulau legende si mituri stranii, multe infricosatoare, John White a incercat sa afle si sa vada cat mai mult, reproducandu-si experientele sub forma unor acuarele foarte apreciate. Cu talent si atentie la detalii, White a reusit sa redea in compozitiile sale atat cultura complexa a indienilor Algonquian, din Caronia de Nord, precum si fauna si flora locala.
Aceste lucrari, astazi documente deosebit de valoroase, sunt singurele marturii ramase din acea perioada de inceput a istoriei SUA, fiind esentiale pentru ca privitorul de azi sa inteleaga cum era perceputa Lumea Noua in Albion.
Compozitiile lui White, pastrate cu grija de-a lungul deceniilor, sunt prezentate intr-o fascinanta expozitie organizata la British Museum in perioada 15 martie - 17 iunie 2007, fiind pentru prima data in ultima jumatate de secol cand sunt reunite in cadrul aceleiasi manifestari. Expozitia este completata de o vasta colectie de portrete, harti de epoca si vechi instrumente marinaresti, imprumutate de la muzee si galerii prestigioase din Marea Britanie.
Secolul XVI a fost pentru europeni o epoca a calatoriilor si descoperirilor. Englezii au ajuns insa mai tarziu in Lumea Noua, in buna parte datorita eforturilor facute de Elisabeta I, care a sprijinit financiar colonizarea. Se pare ca John White a fost de la bun inceput atras de ideea unei descoperiri si s-a alaturat unei dintre primele expeditii, ajungand sa fie primul artist englez care a desenat portrete si scene din viata inuitilor, din Insula Baffin. Cativa ani mai tarziu, White se gasea printre membrii primei expeditii organizate de Sir Walter Raleigh, care a ajuns pe teritoriul Carolinei de Nord de astazi, numit atunci Virginia, in onoarea reginei. Raleigh spera ca va gasi aici minerale si metale pretioase, precum si un loc perfect pentru construirea unui port puternic, de unde sa poata hartui navele spaniole si de unde sa inceapa expansiunea fortelor britanice in America.
Dupa o prima expeditie in 1584, Raleigh a plecat din nou, in 1585, insotit intre altii si de John White, pregatit sa surprinda in desenele sale farmecul Lumii Noi. Alaturi de cei doi se gasea si Thomas Harriot, care avea sa joace rolul de traducator, sa tina jurnalul expeditiei si sa aleaga teritoriul potrivit pentru agricultura. White trebuia sa realizeze picturi si desene, infatisand America, precum si hartile necesare. Expeditia a ajuns pe teritoriul de astazi al Carolinei de Nord, explorand regiunea de coasta si construind un fort pe insula Roanoke. Harriot si White au incercat sa inregistreze in scris sau prin imagini cat mai multe informatii despre indienii din regiune, despre limba vorbita de acestia, traditiile si modul de viata, artistul realizand o impresionanta serie de 20 de acuarele cu scene din viata cotidiana a satelor Pomeiooc, Secotan si Roanoke, precum si o serie de desene infatisand fauna si flora locala.
In 1585, John White avea sa se intoarca din Virginia, entuziasmat de ceea ce considera un adevarat Paradis Terestru si cel mai bun loc pentru inceperea colonizarii Americii de Nord de catre fortele britanice. Impreuna cu Raleigh, artistul a facut proiecte entuziaste pentru o viitoare colonie, care sa poarte numele de "Cittie of Raleigh", avand o populatie de 150 de femei, barbati si copii, condusa de Walter Raleigh si 12 sfatuitori. Entuziastii aveau sa plece intr-o noua expeditie in 1587, dar au fost nevoiti sa se opreasca la fortul de de pe insula Roanoke, materialele de constructie si proviziile fiind insuficiente pentru un proiect atat de ambitios. White a fost trimis in Marea Britanie, pentru a obtine sprijinul reginei, dar din cauza flotei spaniole a putut ajunge mult prea tarziu. La intoarcerea sa, in 1590, cei mai multi dintre colonisti murisera din cauza lipsurilor.
Aprilie 2007
