Referitor la semnificatia bijuteriilor exista o dilema pe care vom incerca sa o lamurim in randurile care urmeaza: insemnatatea acestor “podoabe” se limiteaza la suma utilizarilor individuale si a reprezentarilor conferite sau este vorba despre o semnificatie mult mai profunda, cu implicatii adanci in societatea umana?
Vom incepe demersul nostru intorcandu-ne in trecut şi analizand progresiv, pana in zilele noastre, modul in care bijuteriile au fost percepute atat la nivel individual cat şi la nivelul diferitelor societati şi semnificatiile pe care le-au avut de-a lungul timpului.
In trecut, bijuteriile faceau parte din categoria acelor simboluri ce permiteau recunoasterea, intr-o prima faza, statutului, apartenentei si conditiei sociale a persoanelor care le purtau, mentalitatea care s-a mentinut, in mare parte, pana in zilele noastre. Aceste codificari sunt astazi estompate prin uniformizarea productiei, specifice societatii actuale, uniformizare care tinde sa stearga diferentele de statut, sex si varsta.
În ciuda faptului ca productia de bijuterii tinde sa devina una in masa indivizii au tendinta de a imprima propria personalitate şi propriul stil obiectelor pe care le poarta. Individului modern ii este dificil sa se adapteze unor norme rigide de comportament: fiecare dintre noi se vrea sau se crede inzestrat cu acel element care ii confera unicitate si pe care intelege sa il exprime prin maniera in care se raporteaza la cei care il inconjoara. Preferinta pentru un anumit tip de bijuterie este adesea justificata invocand nevoia de adaptare la propria personalitate a indivizillor. Profilerarea in prezent a asa-numitelor bijuterii « fantezie » sau a celor « exotice » ne indica, in fapt, tocmai ideea ca fiecare are posibilitatea de a se distinge de restul persoanelor. Astfel, in final, nu mai ramane decat ca acest joc al diferentierii sa presupuna existenta anumitor reguli.
Renumitul scriitor francez, Pierre Michon, autorul nuvelei “Vies minuscules”, considerata a fi o capodopera a genului, a subliniat o dimensiune esentiala de raportare a individului la bijuterii: atasamentul, uneori irational fata de acestea si modul de utilizare al lor, care, adeseori, este legat de «mitologia personala» a individului, adica maniera in care acesta da sens vietii sale, in mod constient sau nu.
Daca bijuteriile sunt capabile sa insoteasca intregul nostru parcurs existential, aceasta se datoreaza faptului ca ele sunt considerate, in cultura noastra, ca fiind obiecte « pretioase » menite sa cristalizeze relatii sociale puternice.
Exista o mentalitate conform careia feminitatea este evidentiata de anumite artificii, printre care se numara si achizitionarea si etalarea bijuteriilor personale, intrucat identitatea sexuala reprezinta, in fond, rezultatul unei constructii sociale. Anumite etape in viata femeii sunt presarate de primirea de cadouri sau bijuterii cvasi-obligatorii pentru a marca acele evenimente care ofera ideea de singularitate a fiecarei vieti.
Semnificatiile sociale ale bijuteriilor sunt dintre cele mai variate si isi gasesc punctul de plecare in Evul Mediu, avand diferite conotatii. Barbatii puteau primi premii in bijuterii ca trofeu in urma castigarii unor turniruri, drept cadou de la stapan sau ca simbol al initierii cavaleresti.
In randul claselor sociale inferioare, bijuteriile erau impartite in doua categorii: piesele simple si ieftine purtate zilnic in mod obisnuit si « bijuteriile de sarbatoare » purtate la marile ocazii. A existat o perioada cand s-a pus problema numarului de bijuterii pe care indivizii de sexe diferite ar trebui sa-l poarte, gradul de impodobire, ca sa spunem asa, avand semnificatii diferite. Astfel: pentru barbati bijuteriile reprezentau un insemn al puterii asupra femeii, iar pentru aceasta din urma o modalitate de a atrage privirile barbatilor şi mijloc de seductie.
