Se pare ca indienii antici au reprezentat primul popor care a expluatat minele de aur (persanii importau acest metal din India, in sec VI i. C.). Pe langa aceastea existau mine de argint, zinc, fier sau cositor.
India a fost cunoscuta si continua sa fie recunoscuta datorita celebrelor sculpturi din fildes (reprezentand, mai cu seama, elefati). De asemenea, aici erau confectionate cele mai fine broderii cu fir de aur din intrega lume, lucru confirmat de Marco Polo in scrierile sale (1293).
In comparatie cu alte popoare, pelucrarea aurului era avansata, mesterii bijutieri trageau foite extrem de subtiri din acest metal, cunosteau bine tehnica auritului, argintatului si a aliajelor (obtineau perle artificiale dintr-un aliaj de mercur).
Marfa cea mai cautata pe pietele straine era fildesul brut sau sculptat din valea Indusului, pietrele pretioase (diamante, ametiste, rubin, smarald, beril, acvamarin), ca si perlele de Ceylon (din Sri Lanka), care erau platite in aur.
Perlele au reprezentat timp de secole o adevarata sursa de fascinatie. Ele au fost considerate cele mai feminine si fermecatoare pietre pretioase, singurele create de un organism viu. Perlele emana o caldura si o stralucire aparte, unica prin originea ei, care nu poate fi intalnita la celelalte pietre pretioase. Perlele sunt compuse din minerale: carbonat de calciu, in proportie de 82-86%, liant organic (10-14%) si apa (2-4%). Au o consistenta foarte fina si, de aceea, se pot ciobi foarte usor. Etimologia cuvantului “perla” are diferite origini. Derivatiile teutonice provin de la cuvantul beere, care inseamna boaba sau graunte. Derivatiile latine sunt pirium, sfera, si pirula, para (dupa forma frecventa pe care o are aceasta piatra). Romanii uitilizau denumirea greceasca margarita, care descria un obiect de o valoare unica, speciala, un obiect pretios sau chiar copilul preferat.
Perlele Ceylon sunt renumite de secole. Insemnarile singaleze consemneaza faptul ca unele dintre acestea au fost daruite de Regele Vijaya (550 i. C.) socrului sau indian, in timp ce altele au fost utilizate in decorarea salonului regelui – Anuradhapura, care a fost construit in anul 161 i. C. Este cunoscut faptul ca fenicienii vizitau periodic insula indiana, in scopul de a efectua schimburi comerciale pentru aceste perle, la fel ca si romanii, grecii levantini, arabii sau portughezii. Onesicritus si Megasthenes, insotitorii lui Alexandru cel Mare, se refera la bogatia insulei Ceylon in aur si perle. Cu multe secole inainte de Hristos, chinezii pomenesc si ei de marimea si calitatea exceptionala a acestor perle.
Marco Polo, care a vizitat o serie de tari din Extremul Orient în secolul al 13-lea, nota: "cele mai mari si cele mai frumoase de perle se gasesc in golful dintre acest continent (India) si insula. Ambarcatiunile, mari şi mici, trag acolo si arunca ancora la aproximativ saizeci mile în largul marii, dupa care barcagii incep sa pescuiasca. Multi comercianti inchiriaza si platesc astfel de oameni. Ei dau o zecime din ceea ce prind regelui, şi a douazecea parte lui Abraiamain (Brahman), care incanta pesti, lipsindu-i de puterea de a leza persoanelor care se arunca cu capul sub apa, in cautarea perlelor.”
Insa pescuitul in Ceylon are acum o importanta nesemnificativa, aceasta zona fiind neproductiva de foarte multi ani. Mai mult decat atat, perlele sunt mici ca dimensiuni, desi au o calitate buna. Pentru a colecta perlele este nevoie de licenta, activitatea fiind limitata prin decret guvernamental – o patrime din profit fiind luata de catre Guvern. Cele mai frumoase perle sunt furate, asemenea diamantelor.
Legendarul Peacock Throne (Tronul Paun), construit in aceeasi perioada ca si Taj Mahalul, contine un numar de perle Ceylon echivalent cu greutatea unei pietre de 200 de grame. Valoarea tronului este estimata la 2.800.000 dolari. Tronul original, construit de imparatul Shah Jahan Mughal la inceputul secolului al 17-lea, este considerat ca fiind unul dintre cele mai splendide tronuri facute vreodata. Acesta este precedat de trepte de argint, se sprijina pe picioare din aur, decorate cu pietre pretioase si este sustinut de reprezentari ale cozilor deschise a doi pauni, auriti, emailati, avand insertii de diamante, rubine, perle si alte pietre.
In India se credea ca zeitatea Krischna era prima care ar fi scos perlele din adancurile Oceanului pentru a-si impodobi fiica in ziua nuntii. Asa se face ca, in vechile regate hinduse, perlele au dobandit un loc de onoare printre obiectele pretioase pe care regii si printii le adunau printre bogatiile si comorile lor; perle de toate formele, marimile si nuantele fermecau si insufleteau spiritele printilor. Vesmintele acestora abundau in ornamente din perle, care lipseau foarte rar dintre bijuteriile lor somptuoase. Tavernier, renumitul bijutier si calator francez care a vizitat Orientul in secolul 17, a avut prilejul de a admira nespusa maretie si splendoare de la curtea Marelui Mogul. El mentioneaza, in special, fascinatia si uimirea pe care le-a trait la vederea tronului incrustat cu pietre pretioase din cele mai diverse culori, perle si diamante stralucitoare. Tot aici a vazut o perla in forma de para, de aproximativ 50 de carate, atarnata la gatul unui paun asezat deasupra tronului imperial. In toata perioada antichitatii, doamnele indiene au purtat bijuterii din aur si fildes, bogat incrustate cu perle. Ele isi impodobeau parul cu flori si il impleteau cu siraguri de perle, care erau aproape nelipsite de la gatul si din urechile lor.
