Centrele de productie rareori reusesc sa atraga o clientela remarcabila. In trecut, in Europa industria, extinzandu-se masiv din Dusseldorf prin Ruhr si din Olanda pe mare, era reprezentata mai ales de exploziile furnalelor si de bubuitul morilor. Dar cele mai bune bijuterii se gaseau in afara acestor centre industriale, departe de praf si truda. In Scotia, Glasgow reprezenta industria tarii, iar Edinburgh magazinele de desfacere. Inainte de razboi Leipzig era un mare centru comercial, insa atractia era oferita de Dresden, locul in care se vindea placerea. In Brazilia, oamenii faceau bani in Sao Paulo si ii cheltuiau in Rio de Janeiro. In America, cheltuitul urma ruta placerii pana in Florida, unde foarte multi dintre cei mai buni bijutieri isi deschideau buticuri sezoniere.
Aceasta situatie era, intr-o oarecare masura, valabila si in Africa de Sud: ea producea materialele necesare confectionarii bijuteriilor, insa locuitorii isi faceau cele mai fine cumparaturi in alte tari. Poate ca toti calatorii devin automat cumparatori impulsivi, lasandu-si instinctul de precautie acasa; poate ca atunci cand unul se poarta extravagant, celalalt doreste sa devina anonim; sau poate ca, pur si simplu, industria bijuteriilor din Africa de Sud oferea mai multe probleme si mai putine recompense muncitorilor decat o faceau industria grea sau mineritul. Incercarile de a stabili productia de bijuterii esueaza deoarece piata interna era nereprezentativa, iar importurile din Europa foarte agresive.
In orice caz, in Africa de Sud piata bijuteriilor a cunoscut treptat o extindere si o anumita prosperitate – in Cape Town, familia de mesteri bijutieri Murdock incepe sa vanda din ce in ce mai multe produse de lux. Infiintata in anul 1897, firma va fi, la un moment dat, condusa de doi dintre fratii Murdock: Bob si Graham. In Johannesburg, firma lui Ike Schwartz se dezvolta cu o imensa incredere; Mappin si Webb (infiintata in 1891) si Cherles Greig (1899) sunt vechi mari firme, foarte active; Katz si Lourie (1895) se extind, deschizandu-si nu mai putin de patru showroom-uri in afara granitelor tarii si reusind sa-si dezvolte o politica care includea organizarea de expozitii si strabilirea a numeroase contacte externe. Cu toate acestea, in comparatie cu nivelul mineritului sud-african, industria bijuteriilor parea in continuare surprinzator de modesta.
Unul dintre cei mai buni designerii: Kurt Jobst, nascut in Austria, in anul 1905, care a trait si a creat in Johannesburg si care a murit in anul 1971, si-a petrecut intrega viata in domeniul design-ului, fiind mai degraba dezamagit de el; poate ca amatorii de podoabe erau atat de conditionati de valoarea in carate si de greutatea pietrelor, incat simtul lor estetic era coplesit de logistica. Concentrarea Africii de Sud pe problemele sale subterane a determinat mesterii bijutieri, pe buna dreptate, sa fie refractari in a se juca cu imponderabilitatile artei. Kurt Jobst a adus cu sine un frumos stil matur din iubita sa Austrie si a construit pentru sine un impresionant magazin de desfacere in Johannesburg.
Un alt senior – asa cum il numea o revista germana in anul 1969 - era Erich Frey din Pretoria, format la Universitatea din Stellenbosch; de la aceeasi universitate era si Eberhard Dechow; Otto Poulsen din Danemarca a lucrat in Durban pentru 15 ani, unde, dupa ce a angajat cinci mesteri, a avut un suces impresionant.
Majoritatea oraselor africane mari aveau artistii lor bijutieri rezidenti. Poate ca dezvoltarea semnificativa in domeniul bijuteriilor a fost data de interesul pe tot cuprinsul tarii pentru pietrele semi-pretioase. In Strand Street, Cape Town, Galeria Pietrelor Pretioase a dat o culoare locala veritabila incantatoare cu ale sale crocidolite ochi de tigru, agate, carnelian si jasp, calcedonit, amazonit si ametist, cuart rosu, granat si jad - toate verisoarele mai mici ale diamantului, insa, la fel ca si acesta, foarte greu de obtinut din minele sud africane.
