Hara-mara in presa romana

O dezbatere la Realitatea TV cu tema "Cine face legea in presa" a avut darul de a dezvalui un amar paradox al lumii mediatice romanesti: si atunci cand sunt de aceeasi parere sau de aceeasi parte, jurnalistii se exprima cu artag si sar unii la altii. Multe din iritarile lor indica un radicalism juvenil unde functioneaza legea lui "ori ori", niciodata cea a lui "si si". Increderea in forta asociativa a presei nu exclude apelul, semnaturile de sustinere si nici invers, ele pot fi combinate pentru a atinge convingator un scop. Codul etic al unei grupari nu presupune anularea codului altui grup, succesul unui ziarist nu-l face imposibil pe al celuilalt, generatia consacratilor si generatia tinerilor jurnalisti in afirmare nu se exclud, ele pot polemiza natural pe acelasi teren mediatic. Ignorarea sau nerecunoasterea reciproca a pasilor facuti in beneficiul comun al breslei este alt simptom al autismului agresiv al presei de azi.

De unde lipsa de coerenta a breslei jurnalistice si conflictele din interiorul ei? Cineva a explicat in direct: jurnalistii din Romania seamana prea mult cu politicienii in competitia pentru bani, vizibilitate si pentru un statut social privilegiat. Recrutarile pe bani multi in mass-media nu se fac pe competente, ci mai adesea pe notorietate sau obedienta. Asa se explica de ce un manager de presa care a esuat la un ziar sau la o televiziune este preluat de companiile concurente pe si mai multi bani. Un indiciu ca nu afacerea si profitul primeaza. Suplimentul despre averile din media al revistei "Saptamana financiara" arata ca avem jurnalisti si manageri de presa milionari in Euro si ca ei ocupa 90% din spatiul tele-mediatic actual. Modelul camilpetrescian al gazetarului famelic si justitiar nu se regaseste in tranzitia noastra, desi, pe de alta parte, precaritatea si militantismul nu i-au trecut inca presei postdecembriste.

Dar nu e doar competitia de vina pentru hara-mara permanenta din mass-media: mai este si insuficienta culturii profesionale. La Realitatea TV se punea problema definirii jurnalistului, a studiilor pe care trebuie sau nu trebuie sa le aiba, a inventarierii efectivului gazetaresc, intr-un avant de reinventare a rotii. In acest fel se discuta si in 1990. Ca meseria se consacra pe doua cai, una a scolii (studii academice sau vocationale), cealalta sociala, scrie in cartile de specialitate. Si acum ele exista in romaneste, cu zecile. Sa mai adaugam la cauze pacate generale de care nu scapa nici comunitatea jurnalistilor: vanitatea, invidia, dispretul. Culisele emisiunii amintite le confirma pe toate, prin felul cum invitatii s-au exclus unii pe ceilalti, fara urma de respect. Antidoturi cauta cateva organizatii media cu proiecte admirabile ca Mediaindex, Raportul anual FreeEx, portaluri de investigatie junalistica, proiecte de protectie a consumatorului de presa, confederarea asociatiilor de media din tara etc. Monitorizarea starii mass-media si evaluarea periodica n-ar trebui ignorate de "pacient".