Francisco Jose de Goya y Lucientes (30 martie 1746 - 16 aprilie 1828) a fost unul dintre cei mai importanti pictori.
A realizat portretele familiei regale si a fost un adevarat cronicar al istoriei prin intermediul tablourilor si gravurilor sale. A influentat decisiv evolutia ulterioara a artei prin lucrarile sale in egala masura subiective si subversive, create intr-un moment in care o asemenea atitudine artistica era tinuta la periferia artei.
Goya s-a nascut in Fuendetodos, provincia Saragosa, unde avea sa isi petreaca si copilaria. In jurul anului 1749 familia a cumparat o casa in orasul Saragosa, mutandu-se acolo cativa ani mai tarziu. Goya a urmat cursurile scolii de la Escuelas Pias, unde s-a imprietenit cu Marin Zapater, o prietenie care avea sa dureze. Corespondenta purtata de cei doi pret de ani de zile este astazi un material esential pentru biografii artistului.
La varsta de 14 ani Goya a devenit ucenicul pictorului Jose Lujan. S-a mutat ulterior la Madrid, unde a invatat sub indrumarea lui Anton Raphael Mengs, un pictor foarte popular la Curtea Regala spaniola.
In scurt timp Goya a intrat in conflict cu maestrul sau, iar despartirea a fost rapida, tanarul ucenic fiind profund nemultumit de directia in care evolua arta spaniola, profesorul fiind iritat de ideile tanarului. Goya a incercat sa se inscrie la Academia Regala Spaniola in 1763 si 1766, dar de fiecare data a fost respins, spre dezamagirea sa.
A calatorit apoi la Roma, unde in 1771 a castigat premiul doi intr-un concurs de pictura organizat la Parma. Se intoarce in acelasi an la Saragossa si realizeaza mai multe fresce pentru biserici si palate. Invata alaturi de Francisco Bayeu y Subias si tehnica sa incepe sa fie influentata de tonalitatile delicate care il vor face celebru.
Goya s-a casatorit in 1774 cu sora lui Bayeu, Josefa, ceea ce i-a adus in scurt timp comenzi din partea Atelierului Regal de Tapiserii, unde in urmatorii cinci ani va crea peste 40 de modele. A reusit sa fie acceptat si in cercul artistilor Casei Regale si a fost acceptat ca membru al Academiei din San Fernando.
In 1783 Contele de Floridablanca, unul dintre preferatii regelui Carlos III-lea, i-a comandat lui Goya un portret. A fost doar primul pas pentru ca artistul s-a imprietenit in scurt timp cu Printul Don Luis, in casa caruia a si locuit. Cercul de protectori a crescut mereu, incluzandu-i pe Ducele si Ducesa de Osuna, pe care i-a pictat, pe Rege insusi si multe ale personalitati ale Spaniei. Dupa moartea Regelui Carlos III in 1788 si venirea pe tron a lui Carlos IV, Goya a devenit artistul preferat al Casei Regale.
Isi pierde auzul in 1792 in urma unei boli, devenind foarte retras si inclinat mai mult spre introspectie. Din 1799 este numit pictor regal, cu un salariu de 50.000 de reali si 500 de ducati pentru intretinerea unei calesti.
Cand armata franceza invadeaza Spania noua, Curtea Regala il primeste pe Goya cu aceeasi pretuire. Artistul isi pierde sotia in 1812, chiar in perioada in care lucra tot mai mult. Din 1814, dupa intoarcerea Regelui Ferdinand VII - cu care Goya nu era in cele mai bune relatii- artistul locuieste alaturi de verisoara sa, Rosario Weiss si fiica acesteia, Dona Leocadia, de care a fost indragostit nebuneste. Continua sa lucreze tot mai mult, realizand portrete, litografii, gravuri si multe altele.
Simtind nevoia sa se izoleze, Goya isi cumpara o casa in apropiere de Manzanares, cunoscuta ulterior sub numele de Quinta del Sordo (Casa Surdului). Paraseste Spania in mai 1824, calatoreste la Paris si Bordeaux, unde se va si stabili. S-a intors in Spania in 1826 si desi primit cu caldura revine la Bordeaux, unde moare pe 16 aprilie 1828.
