De altfel, nu a lipsit nimic din ceea ce da farmec unei intilniri multilingve: participanti din 23 de tari vorbind aproape in tot atitea limbi, seri prelungite pina dupa miezul noptii intr-o atmosfera de efervescenta cu totul neprotocolara sau incidente a caror doza de neprevazut au adus un binevenit element de surpriza (duminica, pe o caldura inabusitoare, unul din cele doua autocare ce ii transporta pe scriitorii straini de la cetatea Histria a ramas in drum, rezultatul fiind transbordarea lor in cealalta masina, in timp ce participantii care nu au mai avut loc s-au intors in Neptun cu taxiurile. Nicolae Manolescu a supravegheat intreaga operatiune ca un comandant ce nu-si paraseste vasul, urcindu-se in taxi abia dupa ce ultimul dintre participanti plecase spre Vila Scriitorilor).
Cum poate arata un festival in care blindetea flegmatica a lui Emil Brumaru, gratia plina de distinctie a Magdei Carneci, temperamentul dezinvolt si febril al portughezului Casimiro de Brito, firea patetic molipsitoare a americanului Richard Jackson, atitudinea aristocrat-ingaduitoare a englezului de origine maghiara George Szirtes, histrionismul contagios al rusului Evgheni Evtusenko, vioiciunea tonica a Savianei Stanescu si umorul mustos al lui Alexandru Musina creeaza o atmosfera de buna dispozitie colectiva? Nu poate arata decit intr-un singur fel: acaparant si solicitant. De aceea, daca la capatul unui astfel de festival te simti frint, oboseala nu vine din monotonia unor intimplari plicticoase, ci din doza prea concentrata de diversitate. E atita eveniment pe unitatea de timp, incit la sfirsit esti cu adevarat extenuat.
Mircea Iorgulescu a incins atmosfera
Radiografia pe zile a festivalului a aratat astfel: dupa cazarea participantilor in cursul dupa-amiezei de vineri, 8 iunie, seara a avut loc prima sedinta de lectura de poezie la hotelul `Ambasador" din Neptun. A doua zi a avut loc sesiunea cea mai densa: doua sedinte de colocviu gazduite de hotelul `President" din Mangalia, ambele gravitind in jurul temei sub auspiciile careia
s-a organizat intreg festivalul: `Asteptarile europene fata de literatura tarilor recent aderate la U. E. Scriitorii din tarile ex-comuniste impartasesc din experienta lor".
Comunicarea care a incins atmosfera iscind numeroase replici a fost cea a lui Mircea Iorgulescu. Potrivit scriitorului roman stabilit la Paris, Occidentul nu asteapta nimic de la literatura est-europeana. In plus, distinctia Est-Vest este lipsita de acoperire in privinta culturii europene. Se poate cel mult vorbi de o separatie politica provocata de Cortina de Fier, dar in nici un caz de o scindare a literaturii europene intr-una care sa fie de vest (literatura adevarata si valoroasa) si alta care sa fie de est (literatura de mina a doua). A existat dintotdeauna o singura literatura europeana si ea a premers cu mult infiintarea UE. Pe scurt, cultura europeana nu poate fi judecata dupa criterii politice. Prin urmare, scriitorul est-european este o fictiune nascocita de noi insine, cum tot o fictiune este si existenta unui domeniu al culturii caruia
sa-i poti da numele de cultura estica. In schimb, nu este o fictiune sa vorbesti de specificul culturilor europene si de pericolul uniformizarii pe care il reprezinta globalizarea.
Cea mai consistenta replica a venit din partea lui Nicolae Manolescu: Europa de Est nu a fost o fictiune; din punct de vedere istoric si politic, o astfel de Europa a existat cu adevarat si ea s-a rasfrint asupra culturii din tarile estice. (`Mircea, nu ma poti face sa cred ca amindoi am trait 50 de ani intr-o fictiune!") Prin urmare, nu este lipsit de temei sa vorbesti de artisti estici.
Specificul lor este inconfundabil in raport cu cel al colegilor lor din Vest, iar lucrul acesta se simte in orice domeniu al culturii, de la filmele lui Wajda pina la proza lui Kundera. Problema este ce e de facut de acum incolo: cum globalizarea este un proces lent, firesc si implacabil, ramine de vazut daca europenii, folosind aceeasi tehnologie si construind aceeasi infrastructura, vor mai putea sa traiasca in matrici culturale diferite. Cu alte cuvinte, daca ne imbracam la fel si ne hranim cu aceleasi feluri de mincare, e greu de crezut ca vom continua sa cream produse culturale diferite, si asta e valabil din nordul si pina in sudul, din vestul si pina in estul Europei. De aceea, e inutil sa te framinti pe marginea unui fenomen caruia nu i te poti impotrivi.
Portretul pe care Adam Michnik l-a facut Poloniei actuale a semanat cu o diatriba drastica si pesimista: polonezii traiesc recrudescenta unui nationalism de tip revansard. E vorba de psihologia unor oameni ce se privesc pe sine drept vesnicele victime ale uneltirilor altora, de aici mentalitatea radicala, mergind pina la nuante de extrema dreapta, pe care conationalii lui Michnik o au astazi. Polonezii sufera de trei stereotipuri de gindire: cred in ideea lui Fukuyama privind sfirsitul istoriei, cred ca valorile traditionale au iesit din joc, si mai cred ca rolul literaturii ca obligatie morala s-a incheiat. Cultura nu mai poate face nimic pentru aceasta lume, aceasta e convingerea polonezilor. Pentru Michnik, democratia in Polonia este in pericol, iar legea lustratiei, suferind de o formulare vaga si usor interpretabila, poate da nastere abuzurilor daca este aplicata cu obtuzitate.
Evtusenko a primit Marele Premiu Ovidius
Duminica dimineata, hotelul `Ambasador" din Neptun a fost gazda celei de-a doua secvente de lectura poetica. Vedeta incontestabila a zilei a fost rusul Evgheni Evtusenko, a carui prezenta a semanat cu cea a unui actor dramatic debordind de o patima contagioasa. La cei 74 de ani pe care ii are, Evtusenko a dovedit o energie aproape complexanta, plimbindu-se printre rindurile de scaune si recitindu-si cu o verva nebuna propriile poezii rusesti.
Luni dimineata, ultima runda de polemici colocviale. In pretentioasa sala de conferinte a hotelului `President" din Mangalia, Alexandru Musina, adeptul unei separatii Est-Vest mergind pina la ruptura valorica, a facut o analogie demna de a fi retinuta: vesticii si esticii sunt ca pestii inotind in doua acvarii. Fiecare se uita la ceilalti privindu-i cum inoata, dar regulile si criteriile inotului sunt altele. De aceea, e o iluzie sa ne inchipuim ca cele doua `acvarii" literare pot comunica si pot face schimb de experienta, cind in realitate fiecare parte are inclinatia de a o judeca pe cealalta dupa masura proprie.
In dupa-amiaza aceleiasi zile, decernarea premiilor. La Casa de Cultura din Mangalia, Nicolae Manolescu, alaturi de primarul Mangaliei, Zamfir Iorgus, si de Tania Radu (vicepresedinte ICR), a acordat cele cinci premii ale festivalului: 1. Premiul pentru promovarea literaturii romane in strainatate : editurii Suhrkamp din Germania (reprezentata de Raimund Fellinger); 2. Premiul pentru traducere : profesorului Marco Cugno de la Universitatea din Torino; 3. Premiul pentru traducere : Joaquin Garrigos, directorul Institutului Cervantes din Bucuresti; 4. Premiul Festivalului : poetului britanic George Szirtes; 5. Marele Premiu Ovidius : poetului rus Evgheni Evtusenko.
