In organizarea Ambasadei Romaniei din Berna, a Consulatului Onorific al Romaniei la Lugano si a Fundatiei "Arte e arta" din Bucuresti, la 24 mai a avut loc in orasul Bellinzona vernisajul expozitiei grupului de tineri artisti plastici romani alcatui din pictorii: Mirela Traistaru, Victorita Dutu, Marius Cioc si Iuliana Sasarman.
Organizata la Galeria "Spazio aperto" din capitala cantonului Ticino, expozitia va ramane deschisa in intervalul mai-octombrie 2007, lucrarile fiecarui artist beneficiind de cate o luna de expunere. Prima luna va dedicata expozitiei personale a Mirelei Traistaru. Alaturi de numerosi membri ai comunitatii romanesti din zona, la vernisaj au participat personaltati publice din orasul Belinzona si cantonul Ticino, oameni de arta, jurnalisti. Au rostit cuvinte de salut si prezentare Marinela Somazzi-Safta, consul onorific, Vasile Igna, consilier cultural, si Gianni Bonvicini, presedintele ramurii elvetiene a Fundatiei "Arte e arta"
Pictura ca terapie
Traim intr-un secol al vitezei, in care imaginea ne agreseaza , ne bulverseaza, ne irita, ne subjuga si ne ingreuiaza visele. Viata pe care o ducem fiecare dintre noi este una a stresului permanent, a fugii continue dupa performanta si dupa starea aceea de a fi invingatori, de a fi mereu pe primul loc, de a ne depasi pe noi insine.
Imaginile si privelistile din jurul nostru, in acest oras supra aglomerat si blocat, in care traim si in care totul pare sa se desfasoare intr-un vartej, devin pentru ochii nostri, pentru subconstientul nostru, sageti ale insomnieie si spasmelor sufeltesti pentru ca ceea ce traim zilnic este deosebit de greu. De aceea arta trebuie sa propuna altceva, o alternativa la ceea ce se arata in fata noastr zilnic. Imaginea pe care trebuie sa o propuna un artist este una a linistii si a odihnei, o imagine care sa vorbeasca despre sanatatea si libertatea spitului nostru. Nu trebuie sa mai vina si ea sa prezinte forma de alienare a societatii in care traim si indepartarea de la ordinea si aromonia originara. Imaginea artistica trebuie sa vina cu lumina si armonie, cu frumusete. E nevoie in timpurile astea sa creem prin arta ordinea pe care o gasim in matematica sau in religia lui Hristos. Arta trebuie sa fie aceasta expresie a cautarii absolutului, a lui Dumnezeu insusi, sa fie expresia nevoii noastre de armonie, de sanatate . Ea abia atunci va putea sa arate frumusetea care va salva lumea, asa cum a spus Dostoievski, dar el vorbea de frumusetea lui Dumnezeu, care este tocmai aceasta stare de armonie dintre corpul nostru, sufletul nostru, si mintea noastra.
Va aduc in fata dumneavoastra o suita de mai multe tablouri pictate in toate nuantele de albastru si albatru ceresc, pentru ca albatrul este culoarea nemarginirii, este culoarea infinitului care se intinde deasupra noastra si sub pasii nostri, prin viata pe care o traim catre vesnicia lui Dumnezeu. Vietuim in acest oras in care cladirile se inalta din ce in ce mai frumoase dar din cauza inaltimii lor nu mai vedem cerul. Doar daca facem un efort sa ne desprindem de ceea ce traim zilnic, de ceea ce suntem intr-un fel obligati sa gandim si sa privim am putea sa ne oprim pentru cateva clipe sa-i survola inaltimea.
Tablourile pe care eu vreau sa le prezint inseamna pentru mine un fel de incercare de a aduce cerul mai aproape , chiar in fata ochilor nostri, chiar in fata privirilor dumneavoasrtra.
Poeziile pe care le anexez exprima aceasta nevoie de a merge mai departe spre armonia si frumusetea care este in inima noastra mereu prezenta. Trebuie doar s- traim aici si acum. Albastru acesta ceresc cu lumin lui este in permanenta pe umarul nostru stang si n insoteste, pentru ca cerul de deasupra nostra s oglindeste in noi. Mai ramane ca noi sa aruncam privire dinspre inima catre umarul stang ca sa putem privi cerul si sa putem zbura. Aici , cu aceasta dorinta nu poti sa trisezi. Acesta este mesajul meu, imi doresc sa zburam in lumina cerului si sa ne spalam in albastrul lui ca intr-un ocean. Asta insemna ordine, armonie, liniste, sanatate , putere si glorie . Prin frumusetea pe care Dumnezeu a creat-o in lume si in noi, putem trai vesnic. Victorita Dutu
Septembrie 2007
