Expozitie: "Exilul romanesc si lupta anticomunista. Emisiuni filatelice"

Asociatia PREZENT! si Muzeul Caransebes va invita la vernisajul expozitiei: "Exilul romanesc si lupta anticomunista. Emisiuni filatelice", joi, 8 martie 2007, ora 19:30, la Muzeul de Istorie al Municipiului Caransebes, sala Marian Guma.

Inaintea vernisajului expozitiei, la ora 18, va avea loc "Conferinta Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor"

Valeriu Gafencu, biografie

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Sangerei, judetul Balti, in Basarabia. in toamna lui 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand:

"Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice". Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activismul crestin si legionar al tanarului Gafencu (care in cuvantul sau la proces declara: "Am fost, sunt si voi fi legionar").

Dupa ce a trecut prin inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul Antonescu si preluat apoi de cel comunist) si prin Pitesti, Valeriu Gafencu a ajuns la Targu Ocna in decembrie 1949. Din cauza regimului de penitenta (bestial in temnitele comuniste) si a torturilor, era intr-o stare atat de grava, incat supravietuirea timp de doi ani poate fi considerata ca o minune. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.

Intrucat sufletul si mintea nu i se desparteau de rugaciune, chipul ii era scaldat intr-o lumina nepamanteana, aratand asemanarea cu Dumnezeu, spre Care urcase necontenit, cum depun marturie multi din cei ce-au avut privilegiul de a-i fi in preajma mai ales in ultima parte a vietii lui.

A trecut la cele vesnice cu figura de sfant. Cu numeroase plagi pe trup " ce supurau permanent " Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai; trupul i se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii. Pe 2 februarie 1952 si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa le pregateasca pentru 18 februarie.

A mai cerut ca o cruciulita (se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare. In ziua pomenita, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: "Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul".

A fost depus pe o targa, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), unde au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii; calaul Petre Orban a plecat din inchisoare pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Dedicandu-si in intregime viata lui Hristos, dar si pentru ca nu s-a desolidarizat niciodata in fata dusmanilor neamului de trecutul sau de lupta, putem concluziona ca Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.

Cinstindu-l ca "Sfantul inchisorilor", fostii lui camarazi au depus la Patriarhia Romana dosarul de canonizare, iar suflarea romaneasca asteapta cu nadejde proclamarea lui ca sfant al Bisericii celei Una si Dreptslavitoare.

Marturii

Ioan Ianolide (intoarcerea la Hristos): intre legionarii adusi in Aiud ... se distingea cu deosebire unul: inalt, frumos, cu ochi adanci, albastri ca cerul. il chema Valeriu Gafencu. [...] Sufletul lui ardea nu numai pentru destinul Basarabiei, ci si pentru soarta Romaniei, nu numai pentru constiinta nationala, ci si pentru aceea crestina care era amenintata de ateismul bolsevic in expansiune. [...]

Inteligenta lui stralucita si sufletul sau curat au descoperit repede adancimile spiritualitatii ortodoxe. Daca pana aici fusese un credincios, acum devenea un traitor; fusese animat de crestinismul traditionalist, iar acum se adancea in cea mai autentica spiritualitate. [...]

Valeriu se ruga mult. Adesea cadea cu fata la pamant si plangea cerand mila, ajutorul si luminarea cereasca. Treptat a inlocuit studiul cu rugaciunea. [...] De cele mai multe ori Valeriu a fost cel care nu s-a inselat, care a iesit primul la lumina, care a ars ca o flacara in mijlocul nostru, al tuturor... Valeriu e omul in care L-am vazut salasluind pe Hristos [...]; in fine, (tot) datorita lui avem ceva de spus oamenilor: traiti in Hristos!

Virgil Maxim (Imn pentru crucea purtata): Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele. Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic. Moral, nu i se putea reprosa ceva, smerenia imbinandu-se cu tenacitatea hotararilor.

Spiritual, era transfigurat tot timpul, intr-o stare extatica aproape permanenta; nu puteai sa-ti dai seama daca ceea ce spune vede in duh sau daca Duhul vorbeste prin el. Viata lui era zbor spre inaltimi, pe care cu greu o puteai urmari.

Valeriu personifica luptatorul crestin care se afla in acelasi timp si pe muntele suferintei (lepadarea de patimi " stadiul purgatiei) si in padurea cu fiare salbatice (lupta cu duhurile " stadiul iluminativ) si in mlastina deznadejdiei (despicand-o cu arma Crucii, purtata constient, subiectiv si acceptata "nu cum voiesc eu, ci cum voiesti Tu" " stadiul unitiv, desavarsirea). Valeriu nu daruia, se daruia.

Marin Naidim: Citise mult in viata lui, dar acum (cat s-a mai putut citi in Aiud, pana in 1948), nu mai citea decat o singura carte, Biblia, si ce era in legatura cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. si se ruga. in colonie, mergea intre ruinele unei vechi biserici parasite, ce se afla pe un deal, intr-o lucerna a coloniei, n-avea acoperis, era expusa ploilor si intemperiilor si el se ruga acolo. Cand venea cineva pe la el de-acasa, aborda cu ei totdeauna probleme de credinta, cautand sa convinga pe fiecare de importanta mantuirii.

Pr. Constantin Voicescu (Lotul tuberculosilor): Figura centrala care a dat nota acestei vieti spirituale din intreg sanatoriul a fost Valeriu Gafencu. La Pitesti, camera 4 spital a fost aceea unde a inceput "reeducarea", cu tot ce a avut ea ingrozitor. si tot camera 4, dar la Targu Ocna, a fost camera unde a stat Valeriu Gafencu, in jurul caruia a inflorit viata duhovniceasca. [...] A format un curent de rugaciune intensa.

Asadar, cand am ajuns la Targu Ocna, eram incunostintat ca Valeriu Gafencu reprezenta acel grup de traitori de la Aiud. [...] Toata lumea era de acord ca el cunostea extraordinar de bine doctrina ortodoxa, dogmatica. Pe de alta parte, cunostea bine tehnica Rugaciunii inimii, pe care o aplica si o preda si altora. Mai toti cei cu care a intrat in contact au fost iluminati de lumina aceasta pe care o raspandea.

Alexandru Virgil Ioanid (despre Valeriu Gafencu la Targu Ocna): Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie, un pachet cu streptomicina. Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu, fericit ca ii poate salva viata. Valeriu le-a primit si a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului Wurmbrand, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare putere de influenta.

Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le foloseasca potrivit indemnului constiintei lui. intr-adevar, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a fost astfel salvata.

iPS Bartolomeu Anania (interviu): intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul Valeriu Gafencu.

Pr. Liviu Branzas (Raza din catacomba): Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu, Anghel Papacioc, Ioan Ianolide, Marin Naidim, Virgil Maxim si multi altii ca ei s-au adancit atat de mult in trairea mistica, incat pareau niste monahi. Daca ar veni acum (in timpul cand erau in inchisoare, n.n.) libertatea propriu zisa pentru noi, Romania ar fi asaltata pe plan spiritual de acesti tineri de elita care ar porni o ofensiva de regenerare morala a societatii romanesti.

Imnul biruintei

de Valeriu Gafencu


Chinuiti si-nfometati
infruntam urgii,
Stam crucificati,
Transformati in torte vii.

Se smulge neamul din suferinta,
Nadejdea si-o ridica la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi il duce
Navalnic spre marea biruinta.

Din zbuciumul si suferinta noastra
Se-nalta-n zarea albastra
Ca o catapeteasma-n sarbatoare
Imnul biruintei legionare.

Asociatia "Prezent!"
 

Adauga un comentariu

Titlu Nume Cod Comentariu

Alte informatii din Info ArtLine.ro