Distrusa in timpul celui de al doilea razboi mondial, Dresda revine la splendoarea secolului XVIII prin restaurarea celebrului castel Residenzschloss.
O adevarata legenda a lumii, Residenzschloss, castelul de secol XVI adapostea nu mai putin celebra Green Vault, fiind una dintre cele mai cunoscute "victime" arhitecturale ale razboiului. Castelul a fost bombardat si aproape complet distrus in timpul bormbardamentelor din 13 februarie 1945, care au transformat "Florenta Nordului", cum era numita Dresda, in ruine.
Marele noroc a fost ca tot ce se gasea in Green Vault fusese deja dus in 1942 in fortareata de la Konigstein, si asa numeroase opere de arta - tablouri, bijuterii, mobilier - au supravietuit bombardamentelor. In 1945 Armata Rosie le-a confiscat, ducandu-le in Rusia, alaturi de alte numeroase opere de arta care scapasera din bombardamente, pentru a le returna abia in 1958.
Reconstructia palatului regal de catre guvernul regional al Saxoniei a costat 337 milioane de euro, 45 de milioane fiind investiti pentru reconstructia miticei Green Vault. Dar nu este o simpla investitie in turism, ci o reconstructie a trecutului.
Din cele opt incaperi originale ale Green Vault au fost complet distruse in bombardament doar trei, asa ca reconstructia nu a fost o sarcina imposibila. Numai ca si de aceasta data politicul s-a facut simtit, iar regimul comunist din RDG a preferat sa acorde mai multa importanta mersului "progresist" al istoriei decat recuperarii unui simbol istoric, considerat prea "burghez" pentru noile vremuri. Asa ca vechiul castel a fost lasat in paragina, iar orice lucrari de restaurare au fost interzise. Oficial, nu existau fondurile necesare
Sansa a fost ca guvernul comunist sa nu realizeze importanta spatiului ocupat de vechiul castel, altfel acesta ar fi fost daramat cu siguranta, asa cum s-a intamplat cu palatul regal prusac din Berlin. Autoritatile au ezitat chiar sa puna la dispozitie fonduri pentru organizarea unei expozitii pentru comorile aduse inapoi din Rusia - dupa indelungi insistente. Acestea au fost in final expuse la Albertinum, la mica distanta de vechiul castel, in buna parte datorita insistentelor lui Joachim Menzhausen, curatorul colectiei in anii '70 - '80. Acesta si-a folosit toata puterea de convingere pentru a sustine ideea ca aceste lucrari sunt exemple perfecte ale "revolutiei proto-industriale", reusind astfel sa faca rost de banii necesari. Expozitia permanenta, prezentata intr-un cadru modern, avea sa fie foarte apreciata de critici si public, nu doar pentru frumusetea sa, dar si pentru ca era o justa recompensa pentru distrugerea Dresdei.
Nu a fost asadar o concidenta faptul ca in anii '90, dupa prabusirea comunismului, in Europa centrala au fost organizate numeroase expozitii dedicate fostelor dinastii, incercand sa refaca legatura dintre un trecut glorios si prezent, iar tarile private un timp de o identitate culturala si istorica sa se poata regasi.
In 1997, de exemplu, a fost organizata la Praga o expozitie dedicata Imparatului Rudolph II, unul dintre cei mai importanti colectionari de arta din istorie, care a preferat sa se stabileasca acolo si nu in Austria. In Dresda si Varsovia a avut loc expozitia "Under One Crown", despre epoca dintre 1697 - 1763, cand Augustus cel Puternic al Saxoniei si fiul sau au fost regii Poloniei. Cum aceasta a fost solutia aleasa de nobilimea poloneza, mesajul expozitiei era ca au existat si epoci in care cele doua tari, Polonia si Germania, au colaborat politic, cultural.
Dupa prabusirea Zidului Berlinului, in Dresda a inceput restaurarea centrului istoric, iar in 2005 Frauenkirche, enorma biserica baroca, ramasa timp de decenii in ruine, a fost integral restaurata, un moment deosebit de important in viata orasului si nu numai. Acum a venit momentul ca si Green Vault sa revina la viata, cladirea fiind o adevarata legenda in Germania, asa ca nu este de mirare ca pana in prezent peste 15.000 de persoane si-au cumparat un bilet de intrare in vechiul castel. Cand vizitatorii vor intra in Green Vault, sau Historisches Grunes Gewolbe, poate fara sa stie vor pasi pe drumul lui Augustus cel puternic.
Augustus cel Puternic, Elector al Saxoniei si Rege al Poloniei (1670-1733), a marcat prin personalitatea si domnia sa apogeul istoriei Saxoniei. Toti regii si printii trebuiau sa le demonstreze supusilor ca stiu sa traiasca si sa domneasca in stil mare, dar Augustus a dus totul si mai departe. Sub patronajul sau, cu o daruire inegalabila, a sprijinit arhitectura si artele (intre altele infiintand fabrica de portelan Meissen) cum nu o mai facuse nimeni altcineva. Sculptor al Curtii era Balthasar Permoser, iar functia de bijutier al regelui era ocupata de Joachim Melchior Dinglinger, un artist extraordinar, care il face pe Faberge, unul dintre imitatorii sai, sa para doar un biet artizan.
Augustus s-a decis sa profite mai ales de comorile lasate mostenire de inaintasii sai, carora sa le ofere un spatiu pe masura valorii. Asa ca incepand din 1720 l-a angajat pentru aceasta pe Matthaus Daniel Poppelmann, care a decorat castelul. Fiecare camera avea o culoare specifica, in combinatii indraznete. Obiectele expuse intr-o camera dadeau numele acesteia : ambra, fildes, argint, argintate, decoratii si insigne, bijuterii, bronz.
In acest ambitios proiect de restaurare au fost implicati peste 100 de mesteri, care au pornit de la fotografiile alb-negru realizate inainte de razboi si de la uriasul catalog realizat in 1733, dupa moartea regelui. Au fost necesare insa si anumite compromisuri, pentru ca daca vizitatorii de astazi isi doreau sa vada faimoasele comori, spatiul nu a permis prezentare a peste 1000 de obiecte. Asa ca cele mai importante piese au fost montate in salile de la etajul superior, in Neues Grunes Gewolbe, inclusiv faimosul diamant de 50 de carate al regelui.
Septembrie 2006
