Decoruri fastuoase, costume de o extravaganta frumusete, o atmosfera ce reproduce miraculos un Paris surprins in plina Belle Epoque, partituri actoricesti de exceptie, filmul regizat de Alexis Michalik - acesta semnand si scenariul - este din toate punctele de vedere un exemplu remarcabil a ceea ce inseamna cinema narativ. Povestea felului in care un tanar pe nume Edmond Rostand a reusit sa transforme o veche poveste, o legenda populara, intr-o piesa de succes, o comedie ce a impus in imaginarul artistic colectiv un personaj memorabil, Cyrano de Bergerac. Cum a ajuns practic un scriitor aflat in pana de inspiratie, sarac si tracasat, urmarit de spectrul mizeriei si foametei, sa gaseasca acea forta pentru a scrie o piesa ce nu doar s-a bucurat atunci de un succes inimaginabil, dar avea peste ani sa fie transpusa pe marele si micul ecran, sa inspire carti, benzi desenate, adaptari pentru teatru si opera, fara sa lipseasca baletul. A fost o inspiratie ce poate fi numita divina? Un concurs de imprejurari care a schimbat un destin si ulterior a adaugat un titlu de referinta literaturii europene? Impresionanta si emotionanta fresca cinematografica, de o rara frumusete vizuala, Cyrano Mon Amour este inainte de toate povestea lui Edmond Rostand. Scriitor. Locuitor al Parisului. Spre sfarsitul anului 1897 pare ca nu mai are solutii. Doi copii, saracie, multe griji, nu a mai scris niciun rand de aproape doi ani. Pare ca toate visele boeme din tinerete vor sfarsi in mizerie, doar ca uneori forta disperarii este uriasa. Iar teama de esec cea mai buna motivatie. Ajungand cu ajutorul artistei de legenda Sarah Barnhardt sa il intalneasca pe Constantin Coquelin (interpretat de Olivier Gourmet), un actor iubit, apreciat si chiar adorat in epoca, Edmond ii propune cu acea indrazneala pe care o ai arareori o noua piesa, o comedie in versuri ce va purta titlul de "Cyrano de Bergerac". Doar ca Edmond Rostand are doar ideea, nici macar o pagina sau vreun plan precis. Doar trei saptamani la dispozitie pentru a scrie textul, si ar fi de preferat sa fie chiar o capodopera. Si asa cum se intampla in viata reala - ce adesea este mai complicat decat fictiunea - se confrunta cu gelozii, tradari, tracasari, mizerii marunte, incat fie si celui mai entuziasmat privitor ii este teama ca in final piesa va ramane o iluzie. O calatorie intr-o epoca superba, fascinanta, plina de viata, iubire, speranta si durere.
