Comedia neagra a prostiei romanesti

In anii din urma mi s-a intamplat rar sa fiu emotionat. Din pacate. La intalnirea cu Nikita Mihalkov m-am dus tras in costum si cravata, ca un ginerica batraior la mireasa lui de 20 de primaveri. Nikita Mihalkov, un Dumnezeu al tineretii mele, unul dintre cineastii-stindard ai secolului XX, sa-l am viu, inalt si carunt in fata ochilor mei, ce clipa, Doamne! Il vazusem deja pe televiziuni, la aeroport, "intervievat" de niste madmuzele cu microfonul la cioc, care ii puneau intrebari bune si pentru Adrian Mutu. Eu, batrana catana de presa, m-am uitat zile in sir la secvente din filmele lui, pe care oricum le stiu pe dinafara, am rasfoit zeci de pagini ca sa vorbesc cinci minute despre el. Iar madmuzeaua de presa a zilelor noastre se duce si-l intreaba senin "Ce parere aveti despre evolutia dvs.?"Omor de lume sambata seara la Scala. N-am mai vazut sala asta ticsita de pe vremea lui Ceausescu. Intra Mihalkov, in vanzoleala generala. Pe scena se suie un anume Serbanescu, sef la CNC, care i se adreseaza foarte incantat de sine, in engleza. In engleza! Lasand la o parte faptul ca Mihalkov vorbeste engleza in situatii oficiale tot atat cat Putin, fiind slavofil si, de-o pilda, sustinator al sarbilor in Kosovo, a fost o snobotopenie jignitoare - ori ii vorbesti invitatului in rusa, solicitand traducerea pentru public, ori vorbesti romaneste. Ceea ce am si facut. Mihalkov intra pe scena si ma imbratiseaza. Mi se moaie genunchii. Apoi vorbeste inteligent si precis. E aplaudat in picioare minute in sir.Incepe filmul, Soarele inselator. Traducere nu prea fericita pentru Utomlionnoe solnte. In romana exista o expresie perfecta pentru a reda spiritul titlului rusesc si al filmului despre epoca Marii Terori staliniste: Soare cu dinti. Cam dupa primele 5 minute incepe nebunia: subtitrajul in romana capata o viata proprie, independenta si deliranta. Frazele fie vin in rafale, prea rapide pentru a putea fi citite, fie, minute in sir, banda de subtitlu ramane neagra. E un ritm ca de Katiusa. Se amesteca replici de la sfarsitul filmului cu inceputul si cu mijlocul.NKVD-istul sumbru zice: "Sunt bunica ta", iar o doamna in varsta: "Am luptat impotriva generalului Kornev!" Extraordinarele dialoguri dintre calaul Mitea si victima Kotov sunt strivite in ridicol. Ia nastere un film paralel, o comedie neagra a prostiei romanesti. Spectatorii rad sau bat din palme disperati. Sun si eu pe cine stiu dintre organizatori. Nimic. Vreme de doua ceasuri, ghiveciul de sub imagini continua sa se zvarcoleasca nestingherit.Se aprinde lumina, urca pe scena din nou Nikita Mihalkov. O madmuzea organizatoare zice: "Stiu ce simtiti dupa ce ati vazut acest film..." Urlete din sala: "Nu stii, domne! Nu vrei sa stii!" "V-ati batut joc de noi, de film, de domnul Mihalkov!" "Nesimtitilor!" Mihalkov face eforturi sa calmeze situatia. Cand incep insa intrebarile din sala, strigate iolariti, cu mainile palnie la gura, caci nu exista nici macar un singur microfon mobil, cedeaza nervos, incet-incet: "Din ce an e filmul?" "Va e greu sa fiti asa de patrunzator?" "Matale sunteti sovietic si fratele, Andrei, e albgardist?" "Exista o legatura profetica intre titlul filmului si fenomenul incalzirii globale?" Aici n-am mai rezistat eu, m-am ridicat si am plecat.Pe drum, ma gandesc la suma pentru care Nikita Mihalkov a fost adus la festivalul B-est (sunt si bani publici pe acolo) egala cu cea platita de guvernul roman unei firme straine ca sa gaseasca fabulospiritul, cuvantul cica definitoriu pentru Romania: 100.000 de euro. ctp@gandul.infoCristian Tudor POPESCU