Cartile, intre tragedii si sperante

Primele "carti" s-au scris pe piatra, pe lemn, pe lut ars, pe papirus. Unele au supravietuit pana astazi. In Antichitate, aveau de obicei forma de sul. In Evul Mediu au fost mestesugite sub forma transmisa pana in zilele noastre. La inceput au fost scrise cu mana, adica manuscrise, de copisti. Descoperirea tiparului avea sa grabeasca evolutia omenirii, prin tiraje mari si prin accesul relativ ieftin la carte, acestea ajungand, prin intermediul bibliotecilor, gratuit. Acum cateva sute de ani o carte de calitate, frumos legata si impodobita, eventual ilustrata, costa cat o pereche de boi buni. Spre a fi ferite de hoti, cartile erau legate cu lanturi grele, puse sub lacat precum comorile de aur, argint si nestemate. Exista si astazi impatimiti de carti vechi si rare, bibliofilii, care sunt in stare sa-si dea si ultimul banut pentru a le avea. Cartile, ca si oamenii O carte, in sensul de exemplar, se naste, traieste mai mult sau mai putin si moare. Uneori, pe parcursul vietii, se poate imbolnavi, rani sau mutila. Pentru a o insanatosi, pentru a-i prelungi viata, exista doctori, mai precis restauratori-conservatori, oameni de o rabdare, o finete si o sensibilitate aparte. Departe de ochii lumii, aproape in anonimat, ei readuc cartile la viata, pentru a bucura cat mai multe generatii de cititori. Am ales pentru acest documentar Biblioteca Centrala Universitara (BCU) din Bucuresti, ajunsa in atentia publicului larg in zilele si noptile Revolutiei din Decembrie, cand criminalii i-au ranit trupul si i-au incendiat cartile, cele mai multe de nepretuit. Atunci a ars tot fondul de carte veche, manuscrise, imagistica, harti s.a. Romani erau si cei care au pus la cale si au infaptuit masacrul bibliotecii, romani erau si cei care s-au grabit sa daruiasca alte carti, vechi sau macar importante, alinand cat de cat durerea pierderii tezaurului material si mai ales spiritual. Am fost primiti de dl Doru Badara, cunoscut om de carte si expert, care ne-a dat pretioase informatii despre BCU si ne-a facut cunostinta cu echipa de restauratori. Patrimoniul de maine Pana la dezvaluirea ingrijirilor in amanunt si a leacurilor aplicate cartilor, poate ca trebuie facute cateva precizari. Asadar, tratamentele de conservare, in cadrul BCU, se realizeaza prin doua segmente distincte. In primul rand, e vorba de activitatea de legatorie curenta realizata in Atelierul de Legatorie, care are drept scop relegarea documentelor deteriorate (afectate) de o consultare intensa sau din pricina numeroaselor fotocopieri. Tehnologia folosita in cadrul acestui atelier a fost revizuita, asa incat documentul relegat poate fi supus unui numar mare de consultari. Materialele intrebuintate au o rezistenta sporita si nu induc degradari documentelor in timp. Activitatea de restaurare pentru documentele vechi, rare si bibliofile se realizeaza in cadrul Laboratorului de Restaurare, care a fost special proiectat si amenajat in acest scop, avand o suprafata totala functionala de 71,1 mp, fiind structurat in patru incaperi cu destinatii clar definitie. In cadrul acestui laborator isi desfasoara activitatea patru restauratori de carte veche-document, atestati de Ministerul Culturii si Cultelor. Laboratorul realizeaza lucrari de restaurare a colectiei de carte veche si rara apartinand BCU, precum si lucrari de restaurare pentru alte institutii contra cost, in urma semnarii unor contracte cu acestea. Aurelian Catalin Popescu, seful Laboratorului de Patologie si Restaurare a Cartii, "Exigentele conservarii si necesitatile politicilor coerente aplicate in acest domeniu raman, mai mult ca niciodata, la ordinea zilei, la nivelul Bibliotecii Nationale, dar nu in ultimul rand in bibliotecile centrale universitare si specializate, adesea trecute sub tacere. Insa, pentru a masura utilitatea si limitele, este necesar sa situam in prealabil conservarea in contextul functionarii unei institutii precum o biblioteca universitara detinatoare de colectii de patrimoniu semnificative, fiind bine inteles ca fondurile curente nu trebuie sa se gaseasca a priori excluse dintr-o politica de conservare globala. Problema, de acum inainte, nu mai este doar aceea de a conserva documentele potentiale de patrimoniu, acele documente susceptibile de a intra intr-o zi sau alta in sfera "conservabilului", ci si de a constitui "patrimoniul de maine". Diagnosticul O carte veche intra in BCU, ca si in alte biblioteci importante din tara, prin sistemul de donatie sau cumparare de la anticariat. La BCU oferta vine la dl Doru Badara, care este expert in carte veche. Apoi, comisia de achizitie avizeaza cumpararea si evalueaza pretul. Daca exemplarul respectiv se deosebeste de altele prin pecetea vreunui domnitor sau o insemnare a unei personalitati din vechime, atunci valoarea sa creste. Mai departe, i se face o fisa de conservare, care sa ateste ce are. In urma fisei se decide restaurarea. Cartea este trimisa apoi la laboratorul de restaurare, unde i se face un dosar, fiind obiect de patrimoniu. Acest dosar presupune o sumara descriere bibliografica (autor, anul aparitiei etc.) si, obligatoriu, examen biologic care sa confirme existenta unei degradari biologice a cartii (bacterii, ciuperci s.a.) si care sa propuna un mod de tratament pentru atacul respectiv. Se stabileste un buletin de analiza a materialelor componente ale documentului, incepand cu hartia, tipul de fibra, continuand cu analiza structurala a hartiei, filigranului, modul de incleiere a hartiei, PH-ul (aciditatea), grosimea, petele si natura lor, cerneala si tipul de cerneala, solubilitate acesteia, rezistenta la spalare. Daca a fost legata in piele, se stabileste tipul de tabacire, daca a fost in lemn, se stabileste esenta. Se mai iau in considerare incuietorile metalice, curelusele acestora, tipul de ata si sfoara folosite la coasere, tipul de adeziv intrebuintat la lipirea cotorului si cate si mai cate. Buletinul de analiza indica si conditiile speciale de tratare: temperatura apei de spalare, tipul de solventi, timpul de spalare etc. Descrierea morfologica a documentului se refera la felul cum se prezinta el in laborator, incepand de la corpul cartii, elementele componente ale legaturii s.a.m.d. In fisa de stare de conservare a cartii sunt descrise degradarile existente pe ansamblul ei. Documentele sunt impartite in trei categorii, dupa degradari: fizico-mecanice, chimice si biologice. Tratamentul Urmeaza partea de elaborare a tratamentului, care descrie procesul prin care va trece documentul, precum si operatiile la care va fi supus. Obligatoriu, fiecare dosar cuprinde imagini ale cartii inainte, in timpul si dupa restaurare. Se prezinta dosarul comisiei, iar aceasta decide. In fine, dupa un aviz favorabil se trece la restaurarea propriu-zisa. Uneori, echipa de restauratori se imparte: unii fac restaurarea cartii, altii legatura, dar mai nou se merge pe ambele operatii odata. Cartea este desfacuta. In functie de degradare, se lucreaza la ea mai mult sau mai putin. Unele carti au degradari masive, altele necesita doar relegarea, iar altora li se reface legatura, fara a se interveni in pagina. Ritmul depinde de dotare si de indemanare. Legatura ia un timp mai scurt, corpul cartii unul mai lung. Cartea e curatata, iar paginile sunt completate cu hartie japoneza. Se curata fila cu fila, se spala, se usuca, se completeaza lacunele, se reincleiaza apoi intra in presa, se scoate si e aproape gata. In afara dlui Aurelian Catalin Popescu, care este expert in restaurare, echipa de la BCU ii mai cuprinde si pe Gloria Iordachescu, Elena Mitrache si Constantin Voicu, toti fiind atestati. Am stat de vorba cu ei si i-am vazut la lucru, admirandu-le indemanarea, rabdarea si, mai ales, dragostea vadita cu care ingrijesc cartile "bolnave", pana ce acestea se insanatosesc, ba chiar intineresc. Din pacate, salariile nu le sunt nici pe departe pe masura artei lor. De cand e Romania libera Dupa 1990, la BCU s-a infiintat sectia Bibliofilie-Manuscrise. Cum am povestit mai sus, lipsa cartilor a fost compensata prin donatii din toata tara si prin achizitii de la anticariate. Fondul de carte bibliofila este in formare. Cum multe exemplare erau intr-o stare destul de proasta, restauratorii au avut si inca vor mai avea de lucru. Prin anii '80 s-a pus problema infiintarii unui laborator de restaurare-conservare, caci pe atunci cartile erau restaurate la Biblioteca Nationala, unde dura cativa ani pana le venea randul. Actualul laborator de la BCU este singurul avizat din reteaua de invatamant, pentru restaurare-conservare, fiind un laborator-pilot pentru toate bibliotecile universitare din tara. Cea mai placuta surpriza pentru noi a fost colectia ziarului "Romania libera", din anul fondarii - 1877, care isi asteapta randul la tratament. I-am urat, desigur, insanatosire grabnica. Un articol de Adrian Bucurescu