Cartea lui Cezar Paul-Badescu, "Luminita, mon amour", lansata recent la Editura Polirom, a starnit polemici inainte de a aparea pe piata. Privirile dezaprobatoare s-au legat de argumente morale, mai degraba decat literare: de ce a scris despre propriul divort si propria sotie, personaj real, de ce nu i-a dat drept la replica acesteia si de ce a incercat "sa se scoata basma curata", prin literatura, dintr-o casnicie esuata?
Divortul, spune scriitorul, a fost doar pretextul pentru o carte de fictiune, in care miza este demontarea retetelor de fericire care ni se servesc zilnic.
EVZ: Cat e realitate si cat e fictiune in "Luminita, mon amour"?
Cezar Paul-Badescu: E foarte greu de spus. Nici eu nu mai stiu foarte clar. Proiectul meu dintotdeauna, si cu precedenta mea carte, "Tineretile lui Daniel Abagiu", a fost sa fictionalizez realitatea. Adica sa iau realitatea, sa decupez din ea si sa fac un colaj pe care sa-l umplu cu altceva, sa-i dau o alta semnificatie.
Ti s-a reprosat faptul ca nu ai dat dreptul la replica sotiei tale?
Da. Aceeasi persoana spunea "e interesant daca n-ar fi fost o viziune asa de subiectiva asupra evenimentelor si ar fi facut mult mai bine daca ar fi dat cuvantul si partii adverse".
In primul rand, literatura este subiectiva prin definitie si, pe de alta parte, cum sa dai cuvantul partii adverse, ca doar nu esti la tribunal? Nu ma port deloc cu manusi fata de acel "eu" din roman: personajul narator insusi se besteleste in cartea asta. Ar fi o chestie mult prea joasa, eu nu am nevoie de asta.
Pana la urma, toata povestea cu divortul e doar un punct de pornire in cartea asta, un pretext. Eu n-am scris de fapt despre fosta mea sotie. Personajul este Luminita, pe fosta mea sotie o chema altfel, era altfel.
Romanul porneste totusi de la experienta personala, iar personajele sunt reale.
Bineinteles ca porneste din realitate, si asta s-a intamplat de cand lumea. Miza cartii este cu totul alta decat casnicia mea esuata, mult mai mare.
Este un discurs despre tot felul de retete miraculoase, care ne sunt vandute ca retete de fericire, de salvare. De la fericirea hollywoodiana la fericirea orientala, yoga si ajungand la cea neaosa, ortodoxa.
Mi s-a reprosat ca in scriitura mea e prea multa realitate si, prin urmare, prea putina inventie, prea putina literatura. Or, chiar daca as fi scris numai despre lucruri reale, sa presupunem asta, eu am scris si despre fapte care s-au petrecut acum 13 ani. Cine isi mai poate aminti un dialog de acum zece ani? Cine isi mai poate aminti o intamplare punctuala? Nimeni.
Romanul a fost pur si simplu un demers literar sau si o exorcizare?
Cartea asta am scris-o in Germania, in timpul unei burse de creatie. Pentru mine, experienta divortului a fost extrem de traumatizanta. Psihologii sustin ca, in ordinea traumelor individuale, divortul este pe locul doi dupa moartea propriului copil. Or, eu am simtit asta pe pielea mea. Dupa divort, printre altele, m-am ales cu ulcer si cu insomnii drastice, nu dormeam nopti intregi.
Ulcerul l-am tratat cu pastile, insomniile mai putin. Tot ce pot sa spun e ca, dupa ce am inceput sa scriu "Luminita, mon amour", am inceput sa dorm din ce in ce mai bine.
Bio
Intre jurnalism cultural si literatura
Cezar Paul-Badescu (n. 1968) a absolvit in 1994 Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti. Este redactor la "Dilema veche" si redactor-sef al suplimentului Media&Cultura al ziarului "Cotidianul". Colaboreaza la revistele "22", "Secolul XXI", "Observator cultural", "Adevarul literar si artistic".
A debutat editorial in 1995, in volumul colectiv "Tablou de familie", care a obtinut Premiul pentru debut al revistei "Tomis". Este coordonatorul antologiei de publicistica "Cazul Eminescu", aparuta la Editura Paralela 45.
A publicat, la Editura Polirom, "Tineretile lui Daniel Abagiu" (2004) si "Luminita, mon amour" (2006). In 2000, a primit din partea Presedintiei Romaniei medalia "Mihai Eminescu" pentru merite culturale deosebite.
