Omul a simtit mereu nevoia sa ofere un sens fenomenelor naturale care i-au conditionat existenta. Le-a interpretat, le-a dat un nume si a gasit o explicatie pentru ele. Astfel au luat nastere miturile, legendele, basmele si religile care au format o legatura intre om si relatiile sale cu natura si fenomenele inexplicabile, considerate deseori magice.
Tara Bascilor, convertita la crestinism foarte tarziu, din cauza asezarii geografice nu a avut acces la alte culturi. Acest lucru nu a impiedicat-o sa inventeze o colectie vasta de mituri si legende care exista si astazi datorita localnicilor care au purtat povestile din generatie in generatie.
De asemenea, pentru cei din Tara Bascilor muntii si vaile au capatat o semnificatie aproape umana, iar lumea era condusa de o singura mare putere, Ost sau Ortzi, subordonata unui zeu suprem asemeni lui Zeus din mitologia greaca .
Totodata luna a fost intotdeauna o forta feminina care a evadat dintr-o lume a lucrurilor ascunse. Ea este pezenta in numeroase mituri, legende si ritualuri. Divinitatea feminina din basmele poporului basc este "Mari", o femeie care a trait in pesterile din centrul pamantului. Ea putea sa capete numeroase forme si avea puteri supranaturale. De asemenea frumusetea acesteia era unica. Ost si Eguzki, lumina soarelui, au apartinut pamantului.
Personaje importante cu puteri ceva mai limitate sunt si lorzii lemnului. Spre exemplu, des intalnit in basme, "Basajaunak" este un semizeu care a muncit pamanturile lumii inainte de orice om.
Aparitia crestinismului a limitat credinta oamenilor in aceste personaje si in povestile din care fac parte, insa in continuare exista povesti care desi nu sunt scrise, traiesc de secole si sunt in continuare povestite celor mici.
