American Gothic American Gothic a fost vandut de curand pentru suma de 6,96 milioane de dolari in urma unei licitatii. Un alt tablou semnat Grant Wood s-a vandut in 1995 pentru 1,37 milioane $.
"American Gothic", unul dintre cele mai cunoscute, admirate si parodiate tablouri din istoria artei americane, a starnit controverse inca de la inceput.
In 1930 un pictor necunoscut atunci publicului larg, pe nume Grant Wood, expunea tabloul la Institutul de Arta din Chicago, in cadrul unei expozitii-concurs, castigand cu aceasta ocazie locul trei si o suma apreciabila pentru acea vreme (300 de dolari), dar ridicola in comparatie cu cota de piata pe care o are astazi creatia sa stranie. Presa a ajutat la dobandirea celebritatii, dar nu asa cum ar fi de asteptat. In definitiv, foarte multe lucrari sunt prezentate elogios pentru ca ulterior sa dispara pur si simplu.
Vizitatorii, criticii, specialistii nu stiau exact cum sa priveasca "American Gothic", reprezentarea unui cuplu in varsta in fata unei case. Au atacat, respins si chiar tarat in noroi atat tabloul cat si pe autorul acestuia, foarte putini indraznind sa-i ia apararea. Intr-o societate conservatoare o astfel de reprezentare era un adevarat atac. Dupa cum s-a aflat ulterior juriul ezitase indelung inainte de a accepta ca panza sa intre in competitie, ineditul compozitiei socandu-i pur si simplu.
Daca unii dintre membri au fost incantati de noutate, altii au fost furiosi, considerand-l pe artist un farsor care isi bate joc de concurs. Ulterior, unul dintre criticii de arta cu oarecare importanta a declarat ca "American Gothic" nu era decat o bataie de joc la adresa societatii americane traditionale. De fapt, Grant Wood fusese pur si simplu incantat de arhitectura unei banale case din mica localitate Eldon, situata in regiunea sa natala si iubita Iowa, care reprezenta pentru el ceea ce Yoknapatawpha a fost pentru Faulkner: un spatiu mitic, un taram in care realitatea si fictiunea se imbinau fericit pentru o viziune unica.
Pictor autodidact, Wood isi formase in timp un stil in care impletea naivitatea cu vechii maestrii pe care ii admira. Cand a vazut arhitectura casei, care adapostise intre zidurile sale in trecut si un bordel (desi nu se stie daca artistul cunostea acest amanunt), Wood a fost fascinat. Desi cladirea parea absolut banala, fereastra din partea superioara era in stil gotic, de unde si numele tabloului. Construita in jurul lui 1880, casa in stil "Carpenter Gothic" iesea in evidenta tocmai prin fereastra atat de nelalocul ei in context. Wood a avut ideea de baza a tabloului chiar atunci. A schitat repede pe o foaie cateva linii si a cerut unui prieten sa fotografieze cladirea, pentru a o avea mereu asupra sa. Intors in atelierul sau a inceput sa lucreze la tabloul care i-a adus celebritatea. Atunci era doar un pariu cu sine.
Folosind fotografii vechi si reproduceri dupa portretistica secolului XIX, artistul a creat scena, dar ii lipseau personajele. Pentru acestea i-a ales pe sora sa, Nan si pe dentistul sau, Byron McKeeby, care imbracati in hainele de secol XIX au pozat rabdatori pret de mai multe sedinte. Desi in tabloul final cei doi sunt impreuna cele doua modele nu au pozat niciodata in timpul aceleiasi sedinte, ci doar separat. Stilul foarte detaliat si aranjamentul rigid al personajelor in cadru sunt datorate in principal influentei pe care au avut-o asupra artistului calatoriile in Europa. Wood a lucrat la acest tablou timp de doua luni, terminandu-l cu foarte putin timp inainte de inceperea concursului din Chicago.
Pictorul a pus in mana personajului masculin o furca pentru a aminti de practicile agricole traditionale, dar si pentru a simboliza masculinitatea si, potrivit unor experti, diavolul. Forma obiectului a servit si la armonizarea cu chipurile ovale ale personajelor si a celebrei ferestre. Semnificatiile tabloului raman si astazi supuse controverselor in lumea artistica. Desi este una dintre cele mai cunoscute opere americane, nimeni nu a putut descifra cu siguranta ce a vrut sa transmita Grant Wood. Este un exemplu devenit clasic al asa-numitului "regionalism", care se opune artei abstracte europene, alegand sa redea imagini din universul rural american.
Celebrul cuplu a devenit o adevarata emblema a culturii artistice americane si nu numai, fiind parodiat si imitat de nenumarate ori. Unii critici cred ca Wood a incercat prin acest tablou sa satirizeze ingustimea mintii americanului de rand, o acuzatie pe care artistul a respins-o in repetate randuri. Alta interpretare este ca imaginea stranie ar fi o adevarata glorificare a virtutilor morale ale americii rurale, realizata intr-o maniera care imbina lauda si satira.
Februarie 2006
