"Coolori" e o piesa din seria postmodernista a lui Peca, o critica ironica a cliseelor pescuite selectiv din filmele americane, care construiesc, intr-un "puzzle" absurd, o realitate deformata a Vestului de vis. Textul (in care dramaturgul insusi se ipostaziaza in personaj si unde aluziile autobiografice abunda, trimitand metareferential la alte scrieri ale aceluiasi autor) e populat de o gasca de tineri americani, ametiti de bere si droguri, plus tatal telenovelistic al unuia dintre ei (Mihai Dinvale, relaxat si un pic excedat de energia colegilor lui de scena), care-i convinge sa plece in Romania, sa vanda droguri si sa-si recupereze si el fosta nevasta, mama (Clara Flores, vulcanic-sud-americana) cu o istorie de fosti barbati bogati si aventuri lesbiene si iubitul ei roman (Bogdan Albulescu in rolul lui... Peca), expulzat pentru terorism, desi altminteri e dramaturg. Prima parte a spectacolului, punand lupa, cu un tuseu hiperrealist, pe viata aberant-invartindu-se in jurul propriei cozi a celor patru pierde-vara, e alerta, haioasa, cu actori cu tehnica buna, care nu umbla dupa profunzimi acolo unde ele nici nu au ce cauta. Partea a doua treneaza odata cu tribulatiile dramaturgico-amoroase ale lui Peca si invie brusc sub chip de telenovela in final, cu rasturnari de situatie, declaratii de dragoste (de toate orientarile) si "pupat Piata Endependenti". Distractiv, batandu-si joc de unele si de altele si, in sfarsit!, asumandu-si lipsa de mize, metafore si adancimi, "fun" de marile noastre credinte in binele altora. Cu cate un chix pe ici, pe colo.
Se poate intampla, in montari indiferent de cine facute - tineri ori batrani -, ca spectacolul sa continue in pauza, cateodata in formule interactive. Interactive in sensul autohton al termenului, in care actorul i se adreseaza direct spectatorului, insa nu se asteapta ca publicul sa si raspunda. De altfel, in "Coolori" monologul "de pauza" al lui Rocco (Radu Iacoban) putea foarte bine sa lipseasca, de vreme ce, practic, nu face parte din spectacol. Dar cum momentul interactiv exista, exista si evenimente corelative lui. Daca actorul e tanar si fara experienta in comunicarea directa, obisnuit fiind cu spectatori placizi si ingaduitori, cand, spre marea lui surpriza, i se raspunde, se prea poate ca respectivul actor sa se repeada la beregata partenerului de interactivitate, trimitandu-l la plimbare. Iar daca stangacii ale montarii sau ale jocului actorilor pot fi usor trecute cu vederea, "scuzate" fiind de tineretea impricinatilor (sau de faptul ca joaca rar - cazul Clarei Flores), agresivitatea interactiva nu e chiar o idee inteligenta si lejer pardonabila. La urma urmei, daca vrei sa gonesti un spectator la pauza (doar publicul nu inseamna exclusiv oameni simpatici cu care-ti place sa convietuiesti), sunt si alte metode mai subtile s-o faci...
Teatrul Foarte Mic, Bucuresti * "Coolori" de Peca Stefan * Regia: Diana Iliescu * Scenografia: Corina Gramosteanu * Cu: Viorel Cojanu, Catalin Babliuc, Radu Iacoban, Doru Bem, Bogdan Albulescu, Mihai Dinvale, Clara Flores
