Un drum din capat de Bucuresti, unde incep nestingherite maidanele, si-a capatat o scurta si pieritoare celebritate. Locuitorii de pe strada Galita, colt cu Gherghitei, au stat neabatuti, pe ploi si cu slapii in noroi, langa operatori, printre cabluri si camere de filmat, la fiecare scena montata anul trecut de regizorul Catalin Mitulescu. Pe ulita neasfaltata din strada Galita, presarata ici-colo cu schelete de masini, ca-ntr-un decor de Kusturica, s-a petrecut „sfarsitul lumii”, in toamna lui 2005.
„Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, pelicula filmata in Colentina, ce ne va reprezenta anul viitor la nominalizarile pentru Oscar, a avut aseara premiera oficiala la Cinema Studio.
„Toata strada l-am ajutat”
Miercuri seara, regizorul cu toata echipa s-au intors pe strada din Colentina, pentru o minilansare a filmului „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, de dragul locuitorilor de pe Galita, figuranti in pelicula sa.
Inainte de a vedea filmul care i-a dat peste cap viata lenesa, de tara, strada isi da cu parerea despre cum o fi aparut ea pe ecran. „Ia zi, sigur au ras strainii de noi, siguuur! Tu stii ceva? Ce-or fi zis aia, ia uite cum traiesc, saracii, romanii!”, se tanguieste mai in gluma, mai in serios doamna Maria Ion, „actrita in film”.
Figura ei a aparut intr-o secunda insesizabila pentru ochiul obisnuit, insa capitala pentru debutul ei cinematografic, intr-o scena de hora. „La taierea motului am fost, ne-au pus pe toti sa dansam in curte, sa stam la masa, ce-am mai ras”, isi aminteste femeia, astamparandu-si nepoata care agita o papusa cheala.
Doua luni, zi de zi, chiar si atunci cand a plouat torential, doamna Maria Dragomir impreuna cu toata strada au stat cu sufletul si cu trebile uitate prin curti sa vada cum se face filmul.
„Toata strada l-am ajutat, toti am stat aici in fiecare zi. Cand a filmat aicea scena cu masina de i-a dat foc, a plouat tare de tot si am impins toti la masina, ca asa ne-a zis, sa impingem toti. Am inteles ca a iesit tare bine scena cu focul, asa-i?”, ne iscodeste doamna Dragomir.
Atmosfera ca-n filmele lui Fellini
Ca niste rude indepartate care nu si-au vazut de mult verisorii, personajele de pe strada Galita comenteaza din colt despre stafful filmului, ocupat cu invitatii de la corturi: „Dorotheea o fi nascut deja, ca doar n-o tine un an”, „doamna aia, actrita, o vezi, mi-a mancat toate nucile din curte”, „Catalin s-a tuns, ia uite-l, are parul scurt”, „unde-o fi maestrul Jean Constantin, cred ca la Constanta”.
In timpul filmului, s-au soptit detalii pe care numai cei din bucataria filmului le puteau sti: „Scena asta (de dragoste - n.r.) a fost in dormitor la Dana”, „ba nu, in sufragerie”, „ba nu, in dormitor”, „ala e gardul meu”, „ciorba au facut-o la Dana, nu?”, „uite-l, uite-l pe Gabi, asta micu’, 4 ani avea”, „ce-a plouat in ziua aia” si multe altele, care tin de „intimitatea” filmului si-a strazii.
Concluzia: „Ne-a placut, dar a taiat mult din film”, zice doamna Dragomir, cu parere de rau. I-a confirmat spusele si regizorul Catalin Mitulescu, intr-o conferinta ad-hoc, in aer liber, in care a explicat si de ce-a ales tocmai strada asta.
„E un anumit tip de cinema care mie imi place foarte mult, o sensibilitate pe care o regasesti la Fellini, un cinema ce rezulta din strada, real, autentic si care ajunge sa fie magic”, a spus regizorul, adaugand ca a crescut prin apropiere, prin cartier si, „intr-un fel, m-am intors”.
In plus, ulita „galitenilor” e perfecta pentru niste cadre de acum 16 ani: nimic nu s-a schimbat, nici praful de pe drum. Aici autobuzul vine galben si scartaind sa-si dea duhul, dusurile sunt butoaie din plastic incinse la soare si crasmele - magazine non-stop.
„Totul i-a placut lui Catalin, nimic n-a schimbat pe strada, ca arata exact ca la Revolutie, asa am ramas”, a dat din cap Maria Dragomir, cu gandul la ce-or mai spune strainii despre ei.
