Spectacolul in doua parti, "Ingeri in America" de Victor Ioan Frunza, cu Virginia Mirea si George Ivascu in distributie, va fi prezentat in avanpremiera simbata si duminica, la Teatrul Metropolis din Capitala. Din distributie mai fac parte George Costin, Sorin Miron, Adrian Nicolae, Alexandru Ion, Nicoleta Hancu si Cristiana Raduta Bobic.
"Ingeri in America" este un basm postindustrial despre diferente si despre tabu-uri. Prima parte este intitulata "Sfarsitul lumii e aproape", iar cea de-a doua, "Perestroika". Montarea piesei semnate de Tony Kushner a primit, in 1994, premiul Tony pentru cea mai buna piesa de teatru. De asemenea, textul a fost adaptat intr-o miniserie HBO, multipremiata, cu o distributie de exceptie: Al Pacino, Meryl Streep, Emma Thompson si Mary-Louise Parker. Textul lui Tony Kushner a fost tradus in limba romana de Ioana Ieronim.
D.T
editor artline.ro
11 ianaurie 2012
Andrei
Fiind destul de pasionat de teatrul romanesc … (ultimele 2-3 luni iau salariul numai pt. a-mi cumpara bilete la teatru … si asta nu pt. ca as fi vreun patriot convins, ci pt. ca imi place), am zis sa nu ratez nici “Ingeri in America”, un spectacol de teatru despre care nu prea stiam nimic, cu exceptia subiectului, pe care cred ca il stiti deja cu totii. Asa ca am zis ca poate merita sa-mi umplu 2 seri la rand cu vizionarea primului diptric teatral din Romania (adica un spectacol in 2 seri).
E o drama … o drama puternica, dura! Insa drame puternice am mai vazut (vezi “Moartea unui comis voiajor”, sau “Ingropati-ma pe dupa plinta”).Ei bine, “Ingeri in America” este o drama buna … buna rau … la care ai in permanenta dorinta sa plangi … doar ca sa te descarci … si nu poti … este un sentiment care te incarca treptat, ca un drog, ca o picatura chinezeasca, sentiment pe care nu l-am mai intalnit pana acum …
Este o piesa cu o regie si scenografie foarte bune, dar mai presus de asta … cu o distributie extrem de bine aleasa … piesa este foarte foarte bine lucrata si am ramas placut surprins ca actori tineri (in marea lor majoritate) sunt atat … dar atat de buni.
Cate putin despre actori:
Un nume care mi-a atras atentia in distributie este Virginia Mirea … care isi interpreteaza exemplar rolul … dar care … nu cred ca a fost pusa in valoare pe cat de buna stiu eu ca este (Am mai vazut-o si in “Casa Zoicai”). Oricum jocul actoricesc cu care deja ne-a obisnuit este destul de vizibil.
La fel si cu Ivascu … un actor foarte foarte bun … care transmite exceptional pe scena … si care intrupeaza durerea fizica si psihica intr-un stil magistral … si care … asa cum ne-a obisnuit … aduce un plus-valoare incontestabil, ca dealtfel in fiecare piesa in care este prezent.
Cristiana Raduta-Bobic … ei bine … m-a lasat paf … este Cristiara Raduta … da da … cantareata de a rupt ea prin 2002 cu “Amor, Amor”, “Voi fi a ta” … si apoi cu “Epilogue” …
Am vazut … tot cu ea … acum ceva timp “Floare de cactus” … si tot aici la Metropolis … in care m-a impresionat foarte tare de ce tehnica actoriceasca dispune si cat de originala e … e tare rau … rau … nu as fi crezut, mai ales ca initial ai tendinta sa crezi ca e si ea o actrita mediocra si atat. Acum am vazut “Ingeri in America” si nu stiu in ce e mai buna: in comedii romantice (rolul Antoniei din “Floare de cactus”), sau in drame cutremuratoare (rolul lui Harper din Ingerii) … Daca nu ma insel, Harper este singurul rol de compozitie din piesa (adica un rol de creatie), un rol in care Cristiana Raduta-Bobic depaseste orice asteptari prin interpretarea unei drame psihice a unei femei care ajunge sa fie derutata de halucinatia propriei ei realitati … a faptului ca si-ar cunoaste omul de langa ea, Joe. Ca sa nu mai zic ca cel putin in prima parte “Sfarsitul lumii e aproape”, Cristiana nu prea iese din scena … vreo 2 ore jumatate joaca permanent.
De ceilalti actori nu pot sa am decat cuvinte de lauda … ai senzatia ca actorii-barbati sunt gay si in viata reala pt. ca toti sunt buni.
Ca impresie generala, va spun ca eu nu-mi pot da seama nici acum … la cateva zile bune de la vizionarea ei de ce sunt atat de marcat. Poate voi veti realiza de ce.
Intr-un cuvant, este o piesa care te blocheaza si care iti schimba total perceptia asupra vietii si a sigurantei iluzorii sub care suntem obisnuiti sa traim. E o piesa care detroneaza tot … o piesa ca vorbeste despre viata si legiile ei, despre trairi contradictorii … si despre tot ce inseamna durerea feminina a barbatului … dar si cea a femeii ;)
Inchipuiti-va ce joc exista in prima parte (“Sfarsitul lumii e aproape”) in care se desfasoara practic intreaga actiune … dar mai ales, cat de multa putere si talent actoricesc … daca a doua parte (“Perestroika”) este de fapt intreg finalul, un final lent si apasat, plin de realism zdruncinator.
Pfff… sunt tare curios cate premii va lua piesa asta, e buna rau rau rau !!! Este originala (regie si scenografie de exceptie), actori dementiali si foarte foarte multa traire interioara …
Este o piesa soc! Go for it ;)
