Scriitorul admonesteaza `fariseii" din cultura
Un film românesc despre grupurile de interese din politica va avea premiera pe 16 martie. Scriitorul Dinu Sararu vorbeste despre pelicula "Ticalosii" si romanul care i-a stat la baza, dar si despre VIP-urile României contemporane.
- Domnule Dinu Sararu, prima premiera cinematografica româneasca a acestui an este o ecranizare a romanului dvs., "Ciocoii noi cu bodyguard". De ce regizeaza Serban Marinescu acest film?
- Mi se pare un regizor vital, care a facut filme mari, dupa literatura importanta : Eugen Barbu, Marin Preda. Vigoarea lui m-a impresionat, pentru ca este fericit pusa în slujba povestii.
- Un regizor tânar n-ar fi fost mai potrivit pentru a reda aceasta istorie controversata? Nae Caranfil, Cristi Puiu, Cristian Mungiu…
- Nu, pentru ca aveam nevoie de un regizor cu o bogata experienta de viata, care sa fi trait si înainte de `90 si care astfel sa înteleaga mai bine tot ceea ce se petrece acum. Serban Marinescu e un om la 50 de ani, care stie sa povesteasca. Regizorii români povestesc greu… E nevoie de întoarcere la poveste, convingere cu care mi-am început si directoratul la Teatrul Mic si pe care am slujit-o apoi la Teatrul National "I.L. Caragiale". "Take, Ianke si Cadîr", de exemplu, se joaca si astazi cu sala plina. Oamenii sunt fascinati de firescul, naturaletea si adevarul povestii, dar, mai ales, de ideea de speranta din final.
Actorii joaca cu lacomie, credinta si razbunare
- "Ticalosii" este un film plin de speranta?
- …? Filmul e plin de speranta spectatorului ca se va scapa de ticalosie si ticalosi, cândva. Sper sa dea satisfactie denuntul unor adevaruri care ne înconjoara cu asupra de masura, ne sufoca si ne pun în genunchi. Întâi, adevarul fundamental este ca tara a fost transformata într-un Codru al Vlasiei, unde bietul om este singur, iar ticalosii zburda în voie; codrul este, la noi, azi, favorabil ticalosiei. Tara arata ca o vita jupuita de vie. Si în roman cred ca am reusit sa sugerez aceasta idee a nemerniciei batalii pe trupul însângerat. Câinii trag cu lacomie disperata din el si se musca si între ei. Aici exista un singur ideal: cine apuca halca mai mare!
- Cine face parte din haita? Sunt personaje recognoscibile din politica româneasca?
- Am spus si în roman ca niciun fel de personaj sau situatie n-a fost construita cu intentia de a fi recognoscibila. Am scris cartea ca sa pledez pentru o idee si pâna la urma am scris o poveste. Dar cum povestea nu poate sa se desfasoare în afara adevarului vietii… Filmul si romanul au la baza povesti adevarate.
- Jurnalele tv au fost o sursa de inspiratie pentru acest roman transformat în film?
- Toate. Serban Marinescu a facut un film în care spectatorul va avea impresia ca se uita, de fapt, la televizor, la telejurnal. Senzatia asta este. Dialogurile sunt frisonante prin adevarul lor. Actorii joaca cu lacomie, credinta si chiar razbunare, Horatiu Malaele, Dorel Visan, Mircea Diaconu, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica… Scriu si volumul doi, pe care sper sa-l termin anul acesta.
- Are happy-end?
- Are un sfârsit brutal si surprinzator, dar absolut adevarat.
Un grupulet de un grotesc homeric
- Exista "ticalosi" si în lumea culturala?
- O nefericita situatie domina de mai multa vreme universul spiritual românesc : o confuzie acuta a valorilor si a ierarhiei valorilor. Am sa pornesc de la un exemplu concret. A murit de curând, într-un anonimat de o tristete covârsitoare, unul dintre cei mai mari carturari pe care i-a dat spiritualitatea româneasca, academicianul Virgil Cândea. A murit la nivel de stire, în unele ziare, si de "burtiera", la televiziuni. Unul dintre stralucitii filosofi ai culturii. Un model de devotament pentru ideea de valoare. El, saracul, n-a fost niciodata în niciun top sau în emisiuni de televiziune care sa concureze un grup minuscul, adânc înfipt în saua cuceririi cu orice pret a sufragiului cultural national. Acest grupulet de un grotesc homeric câstiga de o buna bucata de vreme toate topurile, fie ca sunt literare, jurnalistice, filosofice. Cred ca si daca s-ar organiza un top al moaselor comunale, pe primele trei locuri s-ar afla tot acesti irozi de Gaesti, care nu sunt nici scriitori, nici filosofi, nici... Ei sunt de gasit mai ales în spatiul literaturii de frontiera, autori de marginalii, de prefete sau postfete. S-au jucat "filosofic" cu stricaciunea fibrei spirituale a românilor si asa au câstigat sufragiile. Multi si-au construit biografii de luptatori în ilegalitatea anticomunista din România, dar ani de zile si-au facut studiile în strainatate, au luat cu devotament toate premiile de la UTC pâna la Academie, s-au bucurat de toate stipendiile comuniste. Si acum dau lectii, fac apeluri catre toate ipostazele nemerniciei, erijându-se în arhanghelii puritatii si justitiei morale. Aceasta lacomie a incontinentei lor prezente perpetue si agresive ar putea fi numita foarte bine cu o sintagma aflata chiar în doctrina lor, "impostura de anvergura". Apoi, e de mirare ca acesti ocupanti ai primelor locuri în mai toate topurile imaginate de agresivitatea propagandistica a falselor ierarhii vârâte cu de-a sila pe gâtul si în mintea telespectatorilor si cititorilor jurnalelor comerciale nu s-au întrebat pâna acum ei singuri cum e posibil ca un filosof, un carturar, un creator autentic sa poata sta mai tot timpul, nu în schimnicia bibliotecii sau a camerei de lucru, ci pe toate ecranele tv, pentru a-si cuceri locul întâi în batalia concurentei cu reclama cacofonica "Berea e frate cu românul".
`N-am putut sa trec de pe un trotuar pe altul"
- Cum vi se pare aceasta încercare de debarasare de "dinozaurii" din cultura?
- Se vorbeste despre "expirati", dar nu ni se spune care e opera "inspiratilor". Apoi, eu nu cred ca astfel se câstiga "spatiu" pentru tânara generatie. Tara are nevoie de traditie, continuitate si de competitie reala, nu de topuri care îl exclud pe Virgil Cândea.
Scriitorul reediteaza romanul `Clipa" la 30 de ani de la aparitie
"'Clipa' a aparut în 1976. Era prima carte care descria lagarele comuniste, arestarile si Frica. Am trait, ca toata lumea, sentimente, patimi, credinte. Pe unele, realitatea le-a sfâsiat si le-a aruncat la lada cu gunoi a istoriei. Iar eu - si nu numai eu - am ramas gol si singur si mi-am dat seama : ca si atâta lume - cum si cât am gresit. Am fost însa un martor cinstit si am scris. N-am putut apoi sa trec dezinvolt de pe un trotuar pe altul. Cum mi-ar fi stat sa devin, brusc, galagios anticomunist, mai ales ca nici capitalismul nu a rezolvat nicio problema fundamentala?". (Dinu Sararu)
