Pornind de la un articol din 1996 dedicat lui Mihai Sora, in care constata ca singurul mod de legitimare publica a unui filozof este literatura, H.-R. Patapievici enumera blocajele din cultura noastra si propune un model al culturii bine randuite. Volumul reflecta maladiile culturale autohtone, intr-o logica de constatare, nu de condamnare. EVZ: Cum va raportati fata de afirmatia lui Gabriel Liiceanu ca, avand filozofi, nu avem o istorie a filozofiei romanesti?H.-R. Patapievici:
Cartea pe care o prezint acum cititorilor incearca sa dea un raspuns complet la aceasta intrebare. Istoria este urmatoarea. In 1996, Mihai Sora implinea 80 de ani. Sorin Antohi si Aurelian Craiutu au planuit sa faca un volum omagial dedicat lui Mihai Sora. Am primit invitatia sa scriu un articol. Am constatat ca nu exista o bibliografie secundara pentru Mihai Sora, in ciuda faptului ca este un autor si prestigios, si popular. La nivelul culturii generale a existat o receptie a lui Mihai Sora, dovada popularitatea sa, dar n-a existat o receptie a lui Mihai Sora la nivelul profesionistilor din domeniul filozofiei. De ce? Asta-i intrebarea la care am incercat sa raspund in 1996. La noi, ideile nu sunt discutate pentru ele insele, ci numai ca o politica pentru ori impotriva autorului. De ce credeti ca semnalul dv. de alarma de atunci nu a fost luat in seama?Suntem in continuare in logica pe care am numit-o in carte “non sequitur”: nu urmeaza nimic. Cartea pe care o propun acum consta in incadrarea argumentului din 1996 intr-un context mai larg, pentru a-l face mai persuasiv. Desi ma ocup de faptul ca operele filozofice romanesti nu au reusit sa creeze un mediul filozofic romanesc, cartea vizeaza spatiul cultural romanesc in genere. Prolema filozofiei este a oricarei altei specialitati.
Fireste, ca sa intelegem ce se intampla cu noi, trebuie sa avem in minte un reper: acesta este modelul culturii bine randuite. Spre deosebire de articolul din 1996, cartea mea de acum se incheie cu o discutie a notiunii de cultura bine randuita, pe care o analizez pe cazul a doua modele posibile. Virtutile literare ale lui Noica De ce nu exista o receptare intelectuala adecvata pentru filozofii romani?Observatia de la care am pornit este aceea ca, dintre filozofii romani importanti - Vasile Conta, Lucian Blaga, Mircea Florian, Constantin Noica, Mihai Sora - prezenta in spatiul public au avut numai cei cu talent literar: exceptia este Florian, care, in ciuda profunzimii gandului sau filozofic, pentru ca este lipsit de talent literar si nici alte talente publice nu a avut, e complet ignorat. Ceea ce inseamna ca singurul mod de legitimare publica a unei personalitati filozofice, in Romania, este literatura. De ce? Pentru ca singura piata critica este piata criticii literare.
Daca Eliade ar fi ramas in tara, ar fi fost ignorat ca istoric si filozof al religiilor, toata opera sa fiind perceputa literar si cultural, nu stiintific. Daca Brancusi ramanea in Romania, ar fi fost la fel de necunoscut ca cel mai cunoscut si apreciat sculptor roman care a ramas in Romania. Cum va explicati totusi succesul lui Noica? Cultura romana moderna, in secolul al XIX-lea, s-a format in jurul literaturii, avand ca model performanta in si prin cultura generala. Atunci si azi, personajul cultural agreat de toata lumea este la noi cel care manuieste cu eleganta si eficacitate estetica ideilor generale. Contrar opiniei acceptate azi, persoanele vizibile in spatiul public romanesc nu sunt persoane care vin dinspre specialitati insotite de prestigiul performantei lor ca specialisti, ci persoane care fac dovada publica a capacitatii lor de a manui cu eleganta ideile generale. Prestigiul, la noi, decurge din cultura generala, nu din specialitate. Succesul public al lui Noica nu vine din performanta sa filozofica, desi, in mod evident, are legatura cu ea, ci din talentul sau de comunicator, din virtutile sale literare si din formidabila sa capacitate de a transforma gandul filozofic cel mai abstract intr-o naratiune accesibila si atragatoare. Dar ideile sale filozofice nu au fost niciodata cu adevarat dezbatute.
PROVINCIALISM „Toti ignora dispretuitor dezbaterea autohtona” Care ar fi blocajele din cultura romana?Principalele blocaje din cultura romana noastre sunt cauzate de absenta unei piete a ideilor de specialitate, de exclusivismul culturii generale in spatiul nostru public si de lipsa de comunicare intre spatiul dominat de cultura generala si cel in care, izolate si precare, incearca sa se constituie culturile de specialitate, ca discipline autohtone. Filozofia romaneasca, de pilda, exista in stima publica numai pentru ca a fost adapostita de literatura romana. Este opinia Martei Petreu, care s-a ocupat intens de filozofia romana. Ceea ce oameni precum Benjamin Fundoianu, Eugen Ionescu ori Ioan Petru Culianu deplang in cultura noastra este provincialismul, absenta dezbaterilor, relativismul valorilor, lipsa de informatie la zi, decalajul fata de Occident etc. Toate acestea pot fi intelese in termeni de piete de idei specializate, care nu exista, si de raporturi adecvate intre cultura generala si culturile de specialitate, care, nici ele, nu exista.
De ce nu exista la noi dezbateri de idei? In cultura romana, specialitatile nu sunt suficient de bine autonomizate. Public, cultura generala le domina; in domeniul lor, care nu are vizibilitate publica, nu au reusit sa-si constituie o piata autohtona viabila a ideilor specifice. Elementul central in discutia noastra este schimbul public al ideilor speciale, care e blocat. Nici macar pentru politologie sau pentru stiintele politice, disciplinele cele mai amplu afirmate la noi dupa 1989, nici macar pentru ele nu exista o dezbatere de idei: toti discuta numai cu Occidentul, fata de care se comporta servil, si ignora dispretuitor dezbaterea autohtona, singura fata de care ar putea sa existe in mod deplin. Si asa cum disciplinele se ignora, universitatile noastre nu comunica intre ele. Singura care exista este piata literara. Ca sa existi in Romania, trebuie sa existi ca scriitor. Noica, de pilda, nu exista ca filozof, ci doar ca scriitor care manuieste ideile. INVOLUTIE Cultura generala, erodata in Occident Cum pot sa ajunga si mai ales sa fie intelese dezbaterile filozofice de catre masa larga a populatiei? Pentru discutia noastra, „masa larga a populatiei” este, de fapt, publicul general cultivat. Nu el poarta povara blocajelor din cultura romana, ci publicul avizat, publicul de specialitate. In cultura romana apar carti importante, care exista pentru publicul general cultivat, dar care sunt ignorate de publicul de specialitate, intors exclusiv spre piata externa.
Autorii de carti importante nu beneficiaza nici macar de atentia colegilor lor de universitate. Fireste, in acest mod e incalcata etica profesiunii. Ar trebui ca revistele de specialitate sa nu fie moarte, asa cum sunt acum, ci sa adaposteasca dezbaterile vii ale disciplinei, generand idei originale si criterii publice de evaluare a rezultatelor cercetarii. Aceste idei, manuite cu talent, ar putea fi apoi exportate in spatiul culturii generale, insotite de criteriile de evaluare de care am pomenit. Asa ar fi normal. Din punctul de vedere al culturilor de specialitate, asa functioneaza culturile occidentale (cea franceza face oarecum exceptie: vezi cartea lui Toma Pavel, „Mirajul lingvistic”). Problema lor grava, care nu este inca si a noastra, este ca ele si-au pierdut patura oamenilor general cultivati. Cultura generala, care in Romania inca mai supravietuieste, acolo este foarte erodata. Ceea ce face ca aceste culturi de specialitate sa nu mai aiba nici un fel de contact cu ansamblul populatiei. Termenul mediu intre cultura de divertisment si cultura de specialitate, constituit de cultura generala, tinde sa dispara. Aceasta evolutie e gresita si trebuie combatuta. Ea conduce la erodarea bazei de inteligibilitate a traditiei noastre politice si culturale si, deci, la subminarea bazelor comunitare ale democratiei europene. Pentru toate aceste evolutii eu nu dau vina pe persoane. Cauza trebuie identificata in functionarea anumitor mecanisme culturale, care au legatura cu anumite procese istorice obiective. Judecata mea nu este o judecata de condamnare a nimanui ca persoana ori a vreunei profesiuni ca breasla, ci este una de constatare. Am iesit din logica condamnarii. Vreau sa ma retrag intr-un spatiu mai senin, acela al descrierii.
