Ca de obicei, Mihai Maniutiu si l-a asociat si pentru noua premiera pe actorul Marian Ralea, inca o data creator al unui rol pregnant, care-ti ramane in minte dupa ce nu-l mai ai in fata ochilor. Intregul spectacol al lui Mihai Maniutiu, conceput ca un balci politic, dar si familial, este o miscare a spectatorului din foaier intr-o mica sala, apoi in curtea laterala, pentru a se termina pe scena propriu-zisa. Piesa e, se zice, o comedie neagra. O comedie neagra si absurda, in trena lui Beckett, cu monologuri fractionate, cu actori care vorbesc de fapt de unii singuri, intr-o lume a totalei imposibilitati de comunicare. Marian Ralea este teroristul care chinuie o pereche umana, legandu-i de scaune de fier, intr-o sugestie a torturii din inchisorile comuniste. Asta dupa ce spectacolul incepuse intr-o atmosfera de balci, in foaier, cu strigatele chinuitilor de mai tarziu, spre a atrage atentia asupra stabilitatii, a micii lor stabilitati. Din contextul istoric in care si-a scris marele polonez piesa, intelegi ca e vorba de comunismul "stabil" din Polonia, din vremea lui Gomulka.
Teatrul lui Maniutiu are, de data asta, un aer de firesc si improvizatie, astfel incat trimite cu gandul la un happening continuu. Cand te trezesti afara, in fata unor morminte, din care ies pe jumatate sotii Schmidt, care-si vorbesc cam ca-n "O, les beaux jours!" de Beckett, ai un soc: asa ceva nu ai mai vazut. Si aici, Maniutiu practica un teatru al cruzimii, teroristul este cel care, din cand in cand, proclama "poezie" si incepe recitarea unor improvizatii penibile, pe care le uita si le balbaie. Totul este produs cu aceeasi naturalete dezarmanta, inclusiv jocul cu publicul, atat de demonetizat in teatrul postmodern. Actorii Teatrului "Tony Bulandra", Maria Nicola, Corneliu Jipa, Petronela Stiopu, Romul Morutan, Mara Opris, Irina Melnic, Sebastian Balasoiu, Alina Talos, raspund comenzilor regizorului cu aceeasi exactitate ca si Marian Ralea, nuantele jocului lor sunt sesizabile si trimit la un act artistic veritabil. Scenograf al acestui spectacol este dl Mc Ranin, directorul teatrului si regizor el insusi, omul care a crezut ca poate exista un teatru profesionist la Targoviste si, mai devreme decat "omul cu martoaga", a reusit sa-l aduca in atentia orasului si chiar a oficialilor care pot decide asupra finantarii teatrului.
Spectacolul lui Mihai Maniutiu este unul al deriziunii suferintei si terorii, o definitie a regimului totalitar, haotic si crud fara nici o justificare cu subiectii sai. Poate, daca s-ar realiza microstagiunea planuita de Ranin si Darie, la Bulandra, ar avea si spectatorul bucurestean prilejul sa vada cum se poate face teatru, cu pasiune si profesionism, intr-un oras mult mai mic, lipsit de teatru pana acum trei-patru ani.Un articol de N. Prelipceanu
