"Am fost interzis pe toate planurile"

David Esrig, figura marcanta a regiei de teatru si a pedagogiei teatrale europene, se afla la Bucuresti pana pe 26 noiembrie pentru a "nasi" Teatrul Tineretului Metropolis (fostul Theatrum Mundi de pe strada Eminescu). El va sustine primul sau workshop la Bucuresti, pe texte de Gellu Naum, Urmuz si Tristan Tzara, si va prezenta spectacolul "Asteptandu-l pe Godot" de Samuel Beckett, montare de la Athanor Theater din Munchen, care va beneficia de doua reprezentatii integrale si de trei interactive ("Drumul spre personaj - alchimia secreta a scenei"). Programul mai cuprinde colocvii-dezbateri despre Tristan Tzara si David Esrig, gazduite de UNATC pe 24 noiembrie, de la ora 17. Deschiderea oficiala a evenimentului organizat de noul teatru (condus de George Ivascu) impreuna cu UNATC, in colaborare cu ArCuB si Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru, are loc pe 17 noiembrie, ora 18.30, la Teatrul Tineretului Metropolis. Evenimentul e si o deschidere festiva pentru Metropolis, dar si o reintalnire festiva a lui David Esrig cu fostii sai colegi si prieteni. La care vor participa, printre altii, Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinica, Florin Zamfirescu, Mircea Albulescu, Ion Caramitru, Catalina Buzoianu, Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vittorio Holtier, Dan Haulica sau Radu Cosasu. Pe 21 noiembrie, in cadrul unei ceremonii, David Esrig va deveni Cetatean de Onoare al Municipiului Bucuresti. Pe langa workshop, David Esrig mai bifeaza o premiera. A sustinut prima sa conferinta de presa din Romania dupa o pauza de 33 de ani. A fost mai degraba o conferinta, pentru ca "presa" s-a amestecat cu directori de teatre, actori si studenti veniti sa-l vada si sa-l asculte pe David Esrig. La sfarsitul ei, David Esrig a avut generozitatea de a ne acorda un interviu. Nu exista un monopol asupra sacralitatii - Ati spus ca e important ca temele esentiale sa fie aduse in discutie. Cum se poate face asta nu numai in Romania, ci oriunde, fara ca oamenii sa reactioneze nepotrivit? - Temele acestea esentiale sunt, de fapt, cele sacrale, dar temele sacrale nu sunt intotdeauna temele bisericesti. Deosebirea este foarte importanta pentru ideea de sacralitate. Nu exista un monopol asupra acestor idei. Asa cum nu exista monopolul dreptatii la partide care credeau ca sunt dreptatea personificata, nu exista nici monopolul sacralitatii la institutia care se considera personificand sacralitatea. Sacralitatea este o dimensiune a vietii umane pe care o uitam adesea in vartejul stupid al cotidianului si de care ne amintim mai ales cand suntem in nevoie si cand deodata ne intrebam ce rost are totul. Ce am spus la aceasta conferinta de presa e ceea ce cred profund. Daca se poate atrage atentia si daca se poate crea o miscare de oameni care nu sunt numai dedicati teatrului revuistic, ci si unui teatru care pune probleme mai importante, care pune problemele esentiale ale existentei noastre, ale poeticului, m-as bucura foarte mult sa aduc chiar si o contributie mica. - Este o intamplare ca acum ati venit la Bucuresti cu "Asteptandu-l pe Godot", spectacol care v-a fost interzis la Bucuresti acum aproape 40 de ani? - Mi-e teama ca, in sensul in care vorbeam cu Gellu Naum, nu e o intamplare, chiar daca ni se pare acum asa. - Dar spuneti-ne si ce vorbeati cu Gellu Naum. Prietenia domniilor voastre a inceput o data cu spectacolul "Nepotul lui Rameau", de la Teatrul Bulandra. Gellu Naum a semnat traducerea si dramatizarea textului lui Diderot. - Vorbeam de pilda despre faptul ca de

multe ori ni se par intamplari lucruri care, mai devreme sau mai tarziu, se demonstreaza a nu fi fost intamplari. Ceea ce el imi povestea ca suprarealistii numeau "hazard obiectiv". Cred ca Gellu era unul dintre oamenii care aveau un simt deosebit pentru acest aspect al intamplatorului. - V-ati gandit la Gellu Naum si la cuvintele lui cand ati fost invitat de Teatrul Tineretului Metropolis cu acest spectacol? - Nu imediat. Nu stiu cu ce efect am spus ceea ce am spus la conferinta de acum. E ceea ce incerc sa fac si, daca cineva se bucura alaturi de mine ca sunt asemenea incercari, ma bucur si eu. Am stat ore intregi de vorba cu Beckett - Cand ati montat spectacolul pe care il vom vedea la Bucuresti? - L-am montat cu intreruperi mari, pentru ca am mai avut o operatie de inima, de aorta, care m-a blocat cateva luni de zile. Acest spectacol a fost de fapt dorinta unor absolventi. Au venit la mine dupa ce au facut diverse experiente in teatru, de fapt fiind pe jumatate incepatori. - Au fost studentii dumneavoastra... - Da, da. Cativa au absolvit in 1999, altii pana in 2003 si mai e un student in penultimul an. Eu am facut cateva scene "Godot" care i-au impresionat si i-au interesat si au avut dintr-o data un contact cu lumea lui Beckett. Au vrut foarte tare sa faca tot spectacolul. "Bine, copii. Incercam! Si pe mine ma intereseaza foarte mult. L-am si intalnit pe Beckett, si ore intregi am stat cu el, si a fost intr-adevar pasionant." Asa s-a nascut spectacolul. Dar el e inca in lucru. N-am facut o metafora cand am spus despre el ca e un santier, ca si Teatrul Metropolis. Incerc sa-l definitivez pentru vara viitoare. Nu e intotdeauna usor, de pilda Daniel Christensen, care-l joaca pe Pozzo, vine abia maine (n. red. - 15 noiembrie), pentru ca seara asta joaca la Frankfurt. Si pleaca din Bucuresti pe 22 noiembrie, la 6 dimineata, pentru ca la 10 dimineata are spectacol la Frankfurt. Nici repetitiile nu sunt intotdeauna simple si asa mai departe, dar sunt niste baieti interesanti si interesati si ma bucur sa lucrez cu ei ca fac progrese. "Despre orbi, pentru uzul celor ce vad" - Exista perspective clare sa montati in viitorul apropiat in Romania? - Nu stiu inca, pentru ca intre timp e o academie acolo (n. red. - Academia Athanor) cu 40 de docenti care depind si de prezenta mea aproape continua, ca sa zic asa. Si mai intai am o datorie fata de copiii astia care vin si platesc ca sa invete la noi meserie. Sigur ca m-ar interesa sa montez aici. Sunt cateva proiecte care m-ar interesa foarte tare, de pilda sa fac un spectacol pe care l-am inceput la Essen. E un text senzational - eu sunt nebun dupa Diderot -, "Despre orbi, pentru uzul celor ce vad". Senzational text, doar cateva pasaje au fost traduse in romaneste. Il traduc eu acum in romaneste. Incet-incet, ca n-am timp. L-am montat acum 20 de ani la Essen, l-am jucat de 15 ori in foaierul unui celebru muzeu de acolo, Folkwang. Acum as vrea sa-l refac cu Marinus (n. red. - Marin Moraru) in rolul Diderot, pentru ca el a facut un lucru extraordinar in "Nepotul lui Rameau". Si el ar fi foarte interesat. Sa vedem. Incercam sa planificam. M-a bucurat foarte mult invitatia lui

George Ivascu, tocmai pentru ca e un teatru tanar si un teatru cu spirit nou. N-am devenit mai destepti de la Diderot incoace - Parca reveniti mai des in Romania. Ati venit si anul trecut, la anul aveti un atelier la Sibiu. - Crezi ca e o intoarcere treptata... Nu stiu. Crezi ca putem sa devansam hotararile destinului, ale intamplarii, ale hazardului obiectiv? Nu stiu, sa-l lasam sa lucreze. - Chiar credeti ca putem vorbi despre ideea de generatie? Se dezbate in ultima vreme acest lucru. Exista generatii? - Exista o anumita coloratura de generatii. O esenta de deosebiri de generatii n-am observat. Poate ca am fost neatent, dar n-am observat. Am observat o coloratura deosebita. De pilda, acum exista o tendinta teatrala spre "event" sau exista niste coloraturi care se schimba, dar in esenta lucrurile de valoare si lucrurile profunde cred ca raman. Eu citesc Gellu Naum si n-am nici o senzatie ca era cu 20 de ani mai batran decat mine. Si atunci unde e deosebirea de generatii? Si il citesc pe Diderot si raman trasnit, iar din cauza asta l-am facut in costume istorice pentru ca publicul sa inteleaga ca n-am devenit mai destepti din 1750 incoace, ca aceleasi probleme ne mananca si astazi sufletul. - Poate ca nu le-am pus cum trebuia. - Sau nu suntem in stare sa le punem. - Va ganditi cateodata cum ar fi fost daca n-ati fi parasit Romania in 1973? - Da, perspectiva era destul de neagra atunci. Adica stiam ca eram deja izolat complet. Mi se interzisese filmul, mi se interzisesera "Godot"-ul si "Furtuna", desi obtinusem aprobarea de la Dumitru Popescu intr-o sedinta lunga de sase ore. Sese ore m-a interogat si mi-a dat aprobarea si pe urma la National, Horea Popescu si nu mai stiu cine... Adica lichidarile au venit din interiorul lumii teatrului si nu mai era speranta. Mai puteam sa conving niste activisti, dar nu mai puteam sa conving colegi, adversari. Ei aveau puterea. Din ce motive, nu stiu. Erau securisti, nu erau... Habar n-am, nu m-am interesat. Asa ca perspectiva de a fi ramas ar fi fost dura, dar asa mi-am permis sa fac niste experiente fundamentale in strainatate, pe care nu le regret. Asa a fost. "Godot" vine inainte de intrarea in UE "Sunt foarte legat de Romania. In aceasta magma am devenit ceea ce sunt. N-am plecat de bunavoie, ci pentru ca am fost interzis pe toate planurile. Confruntarea cu "Godot" a inceput la Bucuresti, la sfarsitul anilor '60, cu tratative, cu santaje, mai cu ciocanul, mai cu negocieri. M-a urmarit foarte mult "Godot". Ma bucur ca arat acest spectacol de la Athanor Theater in Romania inainte de intrarea in UE. Comercializarea vietii duce la magazine mai bune, dar nu neaparat la oameni mai buni. E timpul sa devenim atenti sa nu devenim roti dintate perfecte intr-un mecanism care te intrebi pentru ce functioneaza. Temele sacre cer un nou examen de constiinta. E foarte important pentru tineri sa abordam aceste teme esentiale cu caracter sacral. Unde gasim parghiile transformarii actului artistic intr-unul existential? De pilda, cand lucram la ,Nepotul lui Rameau" si ne petreceam timpul cu sotii Naum, era vorba si de sensul existential al artei Ce m-a interesat la Gellu Naum era ceva ce nu-mi puteam explica, fiind si tanar. Avangarda e mai adevarata, ea incearca sa apuce lucruri mai adanci, mai greu de apucat cu logica noastra de precupeti."

Iulia Blaga