Profesorul Isidor Iancu este presedintele comunitatii evreilor din Dorohoi. Pe parcursul a patru decenii de cariera didactica, a reusit sa-i cunoasca pe dorohoieni, identificandu-se cu problemele lor si cu cerintele comunitatii, de pastrare a spiritului iudaic si de promovare a tolerantei religioase.
- Domnule presedinte, ma bucur ca ati acceptat acest dialog intr-un moment mai special pentru comunitatea evreiasca: Sarbatoarea de Hanuka. Ce semnificatii prezinta acest moment, pentru dumneavoastra?- Sarbatoarea de Hanuka este celebrata in timpul solstitiului de iarna. In urma cu 22 de secole, in anul 316 i.e.n., un imparat grec a pangarit Templul din Ierusalim, a hotarat uciderea noilor nascuti si a distrus ulcioarele cu ulei sfant. Destinul evreilor din Ierusalim era legat de o candela care trebuia sa arda 8 zile. Minunea s-a produs cand uleiul dintr-un ulcior, care trebuia sa tina o noapte, a tinut 7 nopti. Dumnezeu a facut o minune, iar ostirea imparatului prigonitor a fost izgonita. Aceasta sarbatoare, chiar daca este cea mai mica dintre sarbatorile noastre, devine cea mai mare, pentru ca lumina se impune in fata intunericului, iar Binele si frumusetea adevarului triumfa.
- Credem ca este oportun, domnule profesor, sa refacem printr-o scurta prezentare, drumul comunitatii evreiesti din Dorohoi. - Viata evreiasca din Dorohoi dateaza de acum 368 de ani. Din nevoia de a intari negotul si din ratiunea de a administra mai bine pamantul si averile boierilor, au fost adusi evreii, considerati la vremea aceea, dar si mai tarziu, oameni cu abilitati speciale pentru aceste domenii. Aici, inainte de cele 2 razboaie mondiale au fost 28 de sinagogi, organizate pe bresle, pe meserii, fiecare din acestea avandu-si oficiantul de cult – rabinul -, deserventul si anumite obiceiuri ale locului, toate avand elementul comun al respectarii dogmelor religioase. Toate meseriile erau prestate la vremea aceea de evrei: dogari, fierari, cizmari, sacagii, franghieri, zugravi de icoane, comercianti. Acestea erau invatate din tata in fiu, cu accent pe felul de a te adresa clientului si de a raspunde pretentiilor sale. Decisiva in pregatirea unui evreu era gradinita, care cuprindea copiii de la 3 la 7 ani, unde se invata a scrie, a citi, a canta melodii religioase. Acolo, micutul copil, capata deprinderi de comportare, evaluate apoi la varsta de 13 ani, moment in care copilul alegea ce isi dorea sa devina in viata, tinand cont de perceptele noastre riguroase.
- Cum ati descrie atmosfera religioasa, a sarbatorii amintite, din Dorohoiul de altadata?- La sarbatoarea de Hanuka, se cunostea usor o locatie evreiasca, pentru ca pe pragul casei ardea o lumanarica ce simboliza si biruinta celor putini asupra celor multi. Astazi, oricine se roaga in intimitatea lui, in taina, poarta luminita de Hanuka. Sarbatoarea Luminii este un minunat prilej de evocare a sperantei, care reprezinta miracolul supravietuirii evreilor.
- Ce oameni deosebiti, care au apartinut acestei comunitati, ati cunoscut?- Eu as incepe cu altceva. Cunosc cizmari foarte buni, croitori foarte buni, care isi respectau profesia ca pe un cult. Fiecare din acestia si-au facut un fel „de a te chema si maine”. Mai mult, apreciez meseriasul, comerciantul, pentru ca ilustrau viata reala a evreilor, seriozitatea si corectitudinea lor. Voi enumera totusi, aici, si nume de personalitati care au contribuit la imaginea comunitatii noastre: medicii Danilov, Creisler, Mendel Segal, Cezar Segal, sau profesorul Scheib. Toti acestia si-au dus la perfectiune profesia pe care au practicat-o. O personalitate remarcabila este deputatul – doctor Aurel Vauier, al carui sprijin, comunitatea din Dorohoi il realizeaza din plin.
- Gandurile si visele dumneavoastra in ce limba sunt? - Absolut, in limba romana. Vecinii mei, care sunt de toate etniile, au trait cu respectul fata de celalalt. Chiar daca tatal meu a fost impuscat din ura rasiala, in noiembrie 1944, am invins orice bariera, si prin indelungata cariera didactica, din care cea mai mare parte petrecuta la Scoala 5 Dorohoi, am cautat sa ma integrez in comunitate, sa comunic, sa determin la reciprocitate, sa ma implic, pornind de la gandul ca aceasta comunitate a evreilor din Dorohoi a fost odinioara atat de remarcabila prin sentimentul tolerantei sociale si religioase pe care a manifestat-o.
- Va rugam sa prezentati principalele repere ale activitatii dumneavoastra, acum la sfarsitul anului 2007…- In toamna anului 2007, Dorohoiul a implinit 600 ani de atestare documentara. Prin bunavointa Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, mai ales prin persoana domnului deputat doctor Aurel Vauier, am obtinut niste fonduri deosebite cu ajutorul carora s-a pus piatra de temelie, pentru un muzeu care intentioneaza sa ilustreze viata evreilor din nordul Moldovei. De asemenea, in Cimitirul evreiesc din Dorohoi, au inceput lucrarile la un edificiu ce va ilustra experienta nefasta din perioada 1941-1944. Se impune aici o precizare. Oriunde am prezentat realitatea istoriei, incluzand aici si prezentele din anul 2007, am respectat regula noastra, intemeiata pe suportul adevarului, prin care nu am adus nici o invinuire poporului roman, unui grup, unui segment din societate, impotriva carora nu exista dovezi, pentru intamplarile nefaste din acel interval de timp. Insa trebuie sa nuantez, ca politicienii de atunci, puteau sa aiba interventii care sa preintampine aceste „stigmate” ale istoriei…
- Ce veti face pentru a duce mai departe buna traditie a relatiilor de convietuire cu locuitorii Dorohoiului?- Voi milita pentru respect, pentru intelegere, indiferent de cult. Va dau exemplul cel mai elocvent: partenera mea de viata este crestina si pe parcursul anilor, am exersat din plin atitudinea prietenoasa, favorabila tolerantei, inclusiv in familie. Astept raspunsul celorlalti, uneori chiar din mediile scolare, care manifesta pozitii refractare asupra adevarului istoric si a celui sustinut de documente. Pe unii as vrea sa-i numesc colegi, dar de multe ori, pozitiile si opiniile lor se indeparteaza de realitatea incontestabila a istoriei. Ii astept la un dialog care sa aiba suport documentul si principiul adevarului…
- In incheiere, va multumim si va rugam sa adresati un cuvant de folos pentru cititorii Evenimentului de Botosani…- In calitate de traitor al acestor locuri, urez botosanenilor un an de pace, un an – 2008 -, de voie buna, cu intelegere intre dansii, cu cei din jur, si cu belsug in casele tuturor. (Corneliu Drescanu)
