Candva cu siguranta mult mai populara decat astazi, prastia parea pe vremuri sa insoteasca nu doar personajele din benzile desenate pentru copii, dar si pe orice pusti dornic de aventura. Mai bine facute sau simple improvizatii, vopsite sau pastrand culoarea naturala a lemnului, ingrijite sau gata sa se rupa, erau pe vremuri mai mult decat o jucarie - altfel destul de periculoasa - sau un mod de a demonstra cat de bun tintas esti, dar si o dovada a statutului pe care il avea fiecare baiat in grupul de prieteni, pe strada pe care locuia, in cartierul sau. Curatorul unicului muzeu dedicat acestei jucarii din alta epoca a reusit sa adune cateva sute de prastii, si le considera nu doar o joaca, ci o forma artistica de protest. Si chiar daca este un muzeu mic, o incapere cu peretii si tavanul acoperiti de piesele colectiei, este unul original. Si merita o vizita.
Muzeul acordeonului, Superior, Wisconsin, SUACu detractorii sau admiratorii sai, acordeonul este un intrument muzical care a facut istorie, insa cati dintre cei care prefera sa il asculte sau chiar incearca sa ii deprinda mestesugul si cunosc aceasta istorie? Institutia dedicata acordeonului dintr-un oras american incearca sa prezinte publicului tocmai aceasta poveste, si o face prin intermediul a peste 1300 de exponate de culori si origini diferite, de la acordeonul clasic la tot felul de experimente, improvizatii, incercari mai mult sau mai putin inspirate. Si daca acordeonul te pasioneaza in afara expozitiei permanente exista un centru de reparatii, colectii de carti si reviste pe subiect, pe scurt tot ce ti-ai putea imagina cu si despre acordeon.
Muzeul degetarelor, Creglingen, Germania
De cate degetare poti avea nevoie? Unul, doua, zece? Dar in acest muzeu se gasesc peste 4000, si nu doar din metal, ci si din piele, os, sticla si ceramica, elegante degetare din fildes si piatra sau chiar din aur, multe dintre ele vechi de decenii si chiar secole. Daca o buna parte au forma clasica, altele au iesit din mainile unor mesteri care au ales ca degetarul sa infatiseze un animal, un omulet, o casa, totul in delicate miniaturi care fac dintr-un obiect pur practic o surprinzatoare opera de arta. Varietatea formelor si in egala masura dimensiunile reduse fac din muzeul german un loc unde neobisnuitul se combina inspirat cu temeritatea de a incerca sa colectionezi si sa prezinti altceva decat ar fi de asteptat.
Muzeul servetelelor umede, East Lansing, Michigan, SUA
Cand ai un micro-muzeu chiar in biroul tau sunt sanse mari sa fie unul dintre cele mai putin vizitate din lume. Cel putin in afara orelor tale de program. Cand este un muzeu dedicat servetelelor umede sansele cresc si mai mult, iar John French, curatorul si proprietarul acestei bizare colectii, este cu siguranta un original. Inceput mai mult in joaca, acest hobby l-a facut sa alcatuiasca in timp un adevarat catalog al servetelor, de la cele de serie din magazine la cele cu marci cunoscute, unele primite la schimb, altele donate de cei amuzati de idee. Si chiar daca nu este genul de loc unde cineva si-ar petrece prea mult timp (pana acum nici colectia nu este foarte mare) este, potrivit lui French, doar inceputul.
Muzeul stropitorilor, Giessen, GermaniaUtila, nu foarte aspectuoasa, din plastic sau din metal, fara sa coste prea mult, banala stropitoare pare foarte departe de ideea unui obiect ce si-ar putea gasi locul intr-un muzeu, asa ca prezenta a sute de exemplare de toate culorile intr-un singur loc, un spatiu inaugurat in 2011, este cu siguranta o bizarerie. Insa cei care se ocupa de aceasta institutie reusesc nu doar sa adune noi si noi stropitori in fiecare an (multe donate, unele cumparate) dar si sa compuna, cu entuziasm si pricepere, o inedita istorie a acestui accesoriu pentru gradina. Din ceramica sau plastic, metal ieftin sau unul scump, vopsite simplu sau cu decoratiuni interesante, elegante sau doar practice, unele vechi de peste un secol, altele abia scoase dintr-un depozit, stropitorile din muzeul german sunt expuse alaturi de o colectie de imagini, documente, fotografii si reproduceri, unele din secolul XIX, unde joaca rolul de accesoriu adesea trecut cu vederea in compozitii mai ample. O dovada ca pana la un punct orice poate deveni un exponat de muzeu.
Foto: worldofaccordions.org, publicdomainpictures.net, amazon.com
