Jean Louis Andre Theodore Gericault (26 septembrie 1791 - 26 ianuarie 1824), pictor romantic francez. A avut un rol esential in dezvoltarea artei romantice in Franta. Un dandy in adevaratul sens al cuvantului, pasionat de cursele de cai pe care le-a redat adesea in compozitiile sale. Lucrarile sale ii reflectau personalitatea plina de culoare, energica, desi cu o tusa oarecum sumbra si chiar morbida.
Nascut intr-o bogata familie din Rouen, i-a avut ca profesori pe pictorii francezi Carle Vernet si Pierre Guerin, plecand apoi in Italia, unde va ramane intre 1816 - 1817. A fost profund influentat de Michelangelo si alti pictori italieni renascentisti, dar si de tablourile pictorului flamand Peter Paul Rubens. La inceputul carierei, tablourile lui Gericault s-au facut remarcate prin stilul si temele neobisnuite, care l-au diferentiat de alti pictori francezi neoclasici, precum Jacques-Louis David. A avut sansa de a trai intr-o perioada agitata din istoria Frantei. Cea mai puternica influenta artistica, in afara de Goya, avea sa fie cea a baronului Jean-Antoine Gros, care fusese elevul lui David si care va face legatura intre acesta si generatia tinerilor pictori francezi de la inceputul secolului XIX. Din panzele lui Gros, mai ales din compozitiile istorice care il aveau ca personaj central pe Napoleon, Gericault avea sa se inspire si sa deprinda reprezentarea si stilul romantic.
Gericault avea sa fie recunoscut in scurt timp ca cel mai important reprezentant al romantismului francez, lucrarile sale demonstrand atentia pentru desen, coloritul incarcat de dramatism si nu in ultimul rand dinamica adesea violenta. Una dintre cele mai cunoscute compozitii din epoca, "Pluta Meduzei", infatisandu-i pe supravietuitorii unui naufragiu contemporan, mult mediatizat in acei ani, a starnit interesul publicului si criticii. Combinatia tulburatoare intre figurile idealizate si agonia redata realist, precum si marimea impresionanta a panzei si atentia acordata detaliilor, aveau sa starneasca numeroase discutii si controverse intre artistii neoclasici si cei romantici.
La fel ca si alti contemporani, Gericault era fascinat de redarea evenimentelor contemporane, dar nu ca o simpla reprezentare artistica a intamplarii, ci si ca o explorare a pasiunilor si adevarurilor ascunse. Adesea in urma acestor cautari va obtine imagini stranii, intunecate, surprinzatoare. Fascinat de violenta si groaza, va realiza intre altele o controversata serie de picturi infatisand capetele unor criminali decapitati. Dincolo de aspectul sinistru, artistul le studiase nu atat in maniera stiintifica a lui Leonardo da Vinci, dorind sa afle totul despre forma umana, ci din dorinta de a intelege si reda suferinta umana. Gericault era fascinat de extreme, impunandu-si un stil de viata periculos si avand chiar o tentativa de sinucidere. Avea de altfel sa moara la varsta de doar 32 de ani, in urma unei cazaturi de pe cal. In 1820 artistul pleaca in Anglia, unde continua sa lucreze, pictand intre altele celebrul tablou "Cursa la Derby-ul din Epsom". In ultimii ani ai vietii incepuse sa picteze o serie de portrete ale unor bolnavi psihic, in traditia interesului romantic pentru manifestarile nevrozelor si problemelor psihice. A fost atras si de sculptura - a realizat mai multe statuete din bronz - litografie si sute de desene si schite.