"Limba este tezaurul cel mai de pret pe care il mostenesc copiii de la parintii lor, depozitul sacru lasat de generatii trecute si care merita sa fie pastrat cu sfintenie de generatiile ce-l primesc. Ea este carte de noblete, testimoniul de nationalitate al unui neam, semnul caracteristic prin care membrii aceleiasi familii se recunosc in marea diversitate a popoarelor din lume, lantul tainic ce-i leaga impreuna si-i face a se numi frati, altarul imprejurul caruia toti se aduna cu inimi iubitoare si cu simtirea de devotament, unii catre altii." Vasile Alecsandri
Un alt punct de vedere asupra etimologiei lexicului romanesc
Romana este de sorginte autohtona. Romanii si-au construit singuri cuvintele intr-un mod particular, specific. Graiul romanesc cuprinde cea mai veche latina si cea mai veche slavona, inainte de a exista Roma si migratiile slavilor. Limba romanilor este ancestrala si incepe cu sunetele din natura, ce alcatuiesc un fond de peste 350 de onomatopee si de peste 350 de cuvinte primare cu compunere onomatopeica, din care deriva alte peste 1500 intelese numai de catre ei, precum, tarr, poc, hurduc, a tarai, a pocni, a hurduca.
Romana Onomatopeica, precede epoca neolitica si sta la originea sistemului european de comunicare sonora, axat pe limbajul morfemelor romanesti. Bazinul Dunarii de Jos este locul primului neolitic european, care nu poate fi conceput fara o limba continand toti termenii definind cuceririle experientei umane ale epocii.
Acestia persista pana in zilele noastre, cu ajustari eufonice in simfonia limbilor moderne, precum: GREBLA apuca (GREB, in engleza), ZGI‚MBOI (BOI, in engleza), GARDUL apara, pastreaza (GARDA‚ GUARD, GARDE, in franceza), GURA mananca (IN-GUR-GIT-EAZA, ingurgiteaza, este GURMANDA, REGURGITEAZA, in franceza), BAIAT (BET, in punjabi), SEACA‚ (SOCA, in punjabi), JUNE (JUAN, in punjabi), PANDUR (PANDERU, in punjabi), NUNTA‚ (NEUNDA, in punjabi), etc. Aici este sediul primului popor de agricultori din Europa, care nu a abandonat niciodata Romania, pastrand, de aproximativ 10.000 de ani, "o limba unitara", pe un teritoriu vast, ramificata din Pirinei pana in Punjabi, prin cei care au emigrat, inca din preistorie, pe caile urmate de aceasta civilizatie, ce se stie ca in Europa a plecat initial de la est spre vest si nu invers, iar in Siberia si India dinspre Europa spre Asia, nu invers. Onomatopeea "genuina", cu sunetul I, A, pastrata numai in limba romana, este cea care a condus la un sistem de comunicare numit limbajul morfemelor stem, un tipar specific al cuvintelor romanesti, indiferent de etimoanele presupuse. Morfemele stem romanesti compun sonor si notiuni europene.
Fiecare cuvant romanesc, prin aglutinarea de morfeme stem, un fel de radacini de cuvant, cuprinde o descriere metaforica a notiunii, copiata de "straini", cu mici deformari sonore.
Cuvintele romanesti sunt scrise in diverse variante ale sanscritei, cu aproximativ 1000 de ani inainte de a fi scrisa greaca sau latina, pentru ca atat iranienii sciti, cat si hindusii vedici, sunt plecati din Romania. La randul lor, atat grecii, cat si romanii, au plecat tot din Romania, pentru ca Romania este un mare centru de antropogeneza europeana, dinainte si de dupa glaciatiunea Wurm, aspect argumentat si de "romanul" de 42.000 de ani din Pestera cu oase din Banat, primul european contemporan.
Se cunosc doar doua arealuri de vietuire umana in timpul glaciatiunii si anume unul vestic din Pirinei plus Grimaldi si altul in Carpati.
Cel vestic a disparut fara urma in contemporaneitate, ramanand doar cel din Carpati, ca depozitar al intregului bagaj genetic european, ce se stie ca a fost refacut din Bazinul Inferior al Dunarii.
Romana produce impresia unei limbi "de stransura", pentru ca, lexemele ei se gasesc, mai mult sau mai putin stalcite, in toate limbile europene, dand aceasta falsa perceptie, dar compunerea metaforica a lor se mentine doar in dulcele grai romanesc, care a precedat sanscrita.
Un exemplu extrem de ilustrativ este NOAPTE. O simpla schimbare a lui P in C duce de la latinescul romanesc NOAPTE la sanscritul "NOACTA", din care deriva NACT, in germana, NOX, NOCTIS in latina, NOCI in rusa, NAIT in engleza, NUI in franceza, copii sonore ale lui NOAPTE, sau daca vreti NACTA.
Pe cuvantul NOAPTE eu disting o insumare de morfeme stem ce pot descrie doua intelesuri metaforice ale conceptului notiunii de NOAPTE, in romana: 1.-noaptea intrerupe ziua si 2.-noaptea se repeta periodic. 1.-Fiecare noapte este o (NOUÄ‚) ru-PTU-ra a zilei. 2.-Fiecare NOAP-te este un fenomen periodic, precum NAP-arlitul sau recolta de NAP-i.
Morfemul stem N*P exprima periodicitatea fenomenului de NAP-arlire, periodicitatea recoltarii NAP-ilor, inclusiv periodicitatea aparitiei soarelui si zilei, el, NAP, fiind numele "luminii periodice", SOARE, ZIUA, pe teritoriul vecin Ungaria, de origine necunoscuta, absent in ugro-finica, dar prezent ca "NAP-te", in Romania.
T*(D*) este un morfem stem, codificat, "foc, lumina, ar-DE, TA-ciune, s-TE-le (S-vezi-DA, in rusa), fiind un simbol ce inlocuieste in morfem sunetul vocalic, format chiar si de un triftong, producand o codificare a morfemelor comune a doua sau mai multor cuvinte din acelasi domeniu ori sfera semantica.
N*P+T*=periodicitate N*P a luminii T*= NOAP+TE. Pe copiile cuvantului noapte nu veti putea grefa niciun fel de concept al notiunii de noapte, oricata fantezie a-ti pune la bataie.
Morfemele stem sunt radacini de cuvant, codificate: o radacina NOA si o radacina PTE=NOA+PTE;NOA deriva din cuvantul NOU si PTE din cuvantul ru-PTU-ra.
NOU este NAI, in germana, NUOVO, in latina, NOVAIA, in rusa, "NIU" in engleza, "NUVEL", in franceza si NAU in masa-geta.
Ni se spune ca NOU am invatat de la Imparatul Traian, dar rusii de unde au invatat NOVAIA (nou)? NOU este acreditat ca etimon latin, dar el exista si la masagetii din Punjabi. El face parte din limbajul colocvial si nu avea cum sa ajunga la rusi, fara un contact direct cu romanii, de cel putin 165 de ani, ca la noi, aspect ce lipseste din istorie. Ei sunt amplasati pe fostele teritorii.
Daco-Getice recunoscute ca atare de catre istorici, iar Daco-Getii sunt stramosii oficiali ai romanilor. Ru-PTU-ra e RU-PTU-RE, in franceza, RU-MPERE, in latina (a deschide, cu efort, drum de trecere), RU-HNUTI, in rusa, B-RO-KEN, in engleza si germana. Toate contin morfemul R*-, de fapt o onomatopee ce asociaza sunetul onomatopeic RRU fenomenului fizic al ruperii unui lemn, dar numai cuvintele romanilor si francezilor contin morfemul PT*-, ce exprima indepartarea de ceva, cu apropierea concomitenta de altceva, descrierea metaforica, a vizualizarii imaginii fenomenului insusi de ruptura.
A RUPE este un cuvant din limbajul colocvial romanesc si nu a fost importat din Franta de catre pasoptistii romani pentru a compune cuvantul NOA-PTE. In romana exista morfemul stem N* = "innoire" = NA-ste-re, NOU.
In romana exista morfemul stem PT* = apropiere - inepartare = pie-PTA- na-re, ru-PTU-ra, a se in-dre-PTA.
N*+PT*=metafora NOA+PTE. Cum de nu am invatat de la romanii imparatului Traian cuvinte prin care se descriu aspecte specifice civilizatiei Romei de atunci, precum SUTA, CARAMIDA, ZID, CLADIRE, POD, DRUM, MASLINE, fara etimon latin si am "invatat" APA, AER, SOARE, cu etimon latin, pentru elemente ale naturii, pe care nu le-au adus ostasii lui, spre deosebire de LEGIUNI, COHORTE cu CENTURIONI, CASTRE, URBE, MUNICIPIUM, VICUS, ARENE, facute de ei, la noi, dar absente in romana colocviala.
Aspectul contravine unei logici elementare. Latina romanilor, cu APA, AER, SOARE, ELEMENTE ALE NATURII, etc, este mai veche decat Roma insasi.
Romanescul SUTA este atestat in sanscrita cu 1000 de ani inainte de latinescul roman CENTUM (SEnTUm), ca si latinul romanesc SOARE, inainte de latinescul Romei SOL, -lis.
Schimbarea lui P in C duce nu numai de la romanescul NOAPTE la indo-europeanul "primar" "NACTA", dar si de la romanescul latin APA la latinescul Romei "ACUA", de la romanescul latin PATRU la latinescul Romei "CATRO", precum si la rusescul CETARE.
Romanii de rand nu stiu ca prima agricultura europeana, prima ceramica (dupa glaciatiunea Wurm), prima ceramica pictata, prima retea de apa si canalizare, primele orase sistematizate si prima scriere, au aparut in "Romania".
Ei nu stiu nimica despre stramosii lor Masa-Geti ori Sciti si nici ca stramosii lor Iler-Geti, Indi-Geti si Apii, au existat in Spania, inainte ca romanii sa fi pus vreodata piciorul in Peninsula Iberica.
Roman este acela care isi are originea in Romania si vorbeste romana, ca limba materna, indiferent sub ce nume este cunoscut. Plecand de la "amanunte" de genul acestora, impreuna cu studiul lexical a peste patru mii de cuvinte primare din fondul colocvial romanesc, comparate cu peste 10 limbi de circulatie curenta, dimpreuna cu descoperirea a 2000 de cuvinte arhaice romanesti, 1000 cu etimon latin, 350 cu etimon bulgaro-slav, vorbite azi de urmasii masagetilor in Punjabi, se poate intelege de ce Romana a fost prima limba a Europei Vechi.
Dr. Lucian Iosif Cuesdean
Comunicat
Aprilie 2010
