Popeye Marinarul, celebrul erou de desen animat, iubit de toti copiii care mai devreme sau mai tarziu l-au descoperit cu ajutorul ecranului televizorului, a fost la inceput un erou de benzi desenate. A fost creat de Elzie Crisler Segar, aparand pentru prima data in banda desenata Thimble Theatre pe 17 ianuarie 1929. Nici macar creatorul sau nu banuia ca acela era doar primul pas al unei povesti parca fara sfarsit. Dar Segar avea sa isi dovedeasca intuitia in crearea de personaje care vor face legenda. Popeye era un marinar care vorbea intr-un fel aparte, avea antebrate foarte musculoase si pufaia in permanenta dintr-o pipa grosolana. Prin intermediul benzilor desenate Popeye calatorea prin toata lumea si trecea prin aventuri care ii tineau cu sufletul la gura pe cititori.
Nici in desenele animate intriga povestii nu este mult diferita, dar de aceasta data Popeye are si o iubita, longilina Olive Oyl, pe care personajul negativ, uriasul Bluto (mai tarziu Brutus) incearca mereu sa o cucereasca. Si de aici luptele dintre cei doi, pe care Popeye le castiga intotdeauna cu ajutorul spanacului, care ii da o forta supraomeneasca. Acest artificiu, care apare in desenele animate si foarte rar in benzile desenate, a salvat industria de conserve de spanac din Cristal City, Texas, pe atunci aproape de desfiintare. Locuitorii au fost atat de recunoscatori incat mai tarziu au construit o statuie a eroului in centrul orasului.
 | Chiar daca Popeye este cel putin fizic la antipodul eroului clasic, foarte multi iubitori de benzi desenate si de desene l-au comparat cu un alt erou american, din aceeasi perioada, care avea sa faca inconjurul lumii : Superman. Ca si acesta Popeye are reguli morale la care nu renunta niciodata si lupta impotriva raului, pe care il invinge de fiecare data. Popeye s-a intalnit pentru prima data cu publicul pe 17 ianuarie 1929 ca un personaj secundar intr-o banda desenata care incepuse in 1919 ca o cronica a aventurilor lui Olive Oyl, ale fratelui ei Castor Oyl si ale prietenului ei, Ham Gravy. Cum publicul l-a indragit din start pe marinar, acesta a capatat un rol tot mai important, pentru ca in final sa o cucereasca si pe Olive, chiar daca aceasta avea tot timpul sa fie ba rautacioasa, ba dragastoasa cu acesta. Banda desenata realizata de Segar a avut o intreaga istorie, formandu-se treptat o impresionanta galerie de personaje diverse, multe care nu aveau sa mai apara si in desenele animate. |
Chiar si Bluto, viitorul rival de moarte al lui Popeye, avea sa apara o singura data. Scenariul era mult mai complex decat cel al viitoarelor desene animate.
Dupa moartea lui Segar, in 1938, mai multi artisti au continuat serialul de benzi desenate, cel mai important fiind Bud Sagendorf, care intre 1958-1994 a continuat aventurile marinarului cu pipa. Fostul asistent al lui Segar a incercat sa pastreze aspectul clasic al desenului, desi a adus modificari sensibile, creatiile sale fiind usor de recunoscut. Serialu continua si astazi, in paralel fiind editate nenumarate albume cu aventurile mai noi si mai vechi, Popeye avand de multe decenii si propria sa revista.
 | Dar lumea tiparului parea sa fie prea mica pentru Popeye, asa ca urmatorul pas, foarte firesc de altfel, avea sa fie in universul animatiei. Benzile desenate au devenit in 1933 un desen animat, produs de Fleischer Studios (condus de fratii Max si Dave Fleischer) pentru Paramount Pictures. Popeye insusi si-a facut debutul pe marele ecran ca personaj intr-un desen cu Betty Boop din 1933, intitulat chiar "Popeye Marinarul". Tot atunci a fost lansat si celebrul cantec "I'm Popeye the Sailor Man", scris special pentru acest desen. |
Vocea personajului a fost la inceput William "Billy" Costello, care avea sa fie inlocuit ulterior din 1935 de Jack Mercer, din cauza problemelor de comportament. Mai multe actrite si-au oferit vocea pentru Olive Oyl, dar cel mai mare succes l-a avut Mae Questel, care fusese vocea si pentru celebrul personaj Betty Boop si care avea sa joace acest rol pana in 1938. Nici Bluto nu a fost neglijat, vocea sa fiind pe rand actori ca Gus Wickie, William Pennell, Jackson Beck si Pinto Colvig. Datorita desenelor animante Popeye a devenit mai cunoscut ca oricand, depasindu-l la jumatatea anilor 30 chiar si pe celebrul Mickey Mouse, prin intriga simpla si mai ales farmecul vocilor si personajelor. Vocile erau inregistrate in acea perioada dupa ce filmul era terminat, asa ca actorii trebuiau adesea sa improvizeze si sa gaseasca noi linii de dialog, care sa se sincronizeze cu ce se intampla pe ecran.
Fleischer Studios au produs 108 desene cu Popeye, 105 fiind in alb-negru. Celelalte trei erau episoade speciale, in care Popeye se intalnea cu Sindbad, cei 40 de hoti din povestea lui Ali Baba sau cu Aladdin. Cand fratii Fleischer si-au mutat studiourile in Florida, in 1938, pentru a profita de scutirile fiscale ale statului, nu intentionau deloc sa rneunte la Popey, asa ca au continuat productia. Episoadele realizate continua povestea, dar schimbarile sunt vizibile : animatia este mai luminoasa si mai putin detaliata, incercand sa imite stilul Disney. In 1941, cand razboiul devenea o realitate tangibila si pentru America, Popeye a fost inscris din nou in Marina SUA, primind in locul costumului clasic o uniforma specifica.
Fleischer Studious s-au inchis in ianuarie 1942, cand Max si Dave au fost nevoiti sa demisioneze din cadrul companiei. Paramount a cumparat firma si i-a schimbat numele in Famous Studios, numindu-i in conducere pe Seymour Knietel si Isadore Sparber. Productia desenelor animate cu Popeye a continuat. In aceasta perioada Popeye aparea in spiritul propagandei celui de al doilea razboi mondial, luptandu-se cu soldati nazisti si japonezi, pe care, cum era de asteptat, ii invingea. La sfarsitul lui 1943 seria Popeye a inceput sa fie produsa in Tehnicolor, o schimbare benefica pentru public. Famous/Paramount a continuat productia seriei pana in 1957, realizand in total 125 de episoade, pentru a vinde drepturile de autor catre AAP (Associated Artists Productions). Acesta companie a fost ulterior cumparata de United Artists, care ulterior a fuzionat cu Metro-Goldwyn-Mayer, cumparata la randul ei de Turner Entertainment in 1986. Turner a vandut ulterior drepturile de productie pentru Popeye catre MGM/UA in 1988. O buna parte din episoadele realizate in alb-negru au fost refacute in culori in anii 80, pentru a profita de enormul interes inca prezent pentru aventurile haiosului marinar. Turner a fuzionat in 1997 cu Time Warner in 1997, iar in prezent compania Warner Bros detine drepturile de productie pentru Popeye. In 1960 King Features Syndicate a comandat o noua serie de desene Popeye, dar de aceasta data pentru televiziune, ceea ce s-a si facut, 220 de episoade fiind realizate in doar doi ani.
 | Dar Popeye nu isi arata deloc varsta, fiind nu doar personaj de desen animat, dar si de jocuri video, reviste de benzi desenate si chiar filme de lung metraj si jucarii diverse. Spanacul, o leguma care poate nu este preferata de prea multi si mai ales de copii, a fost folosit in desenele animate ca sursa de putere a lui Popeye. Acesta, de cate ori avea nevoie de mai multa forta pentru a-si infrange adversarii sau pentru a o salva pe Olive din mainile lui Bluto, scotea din buzunar conserva deja celebra, o deschidea si manca spanacul, pentru a deveni apoi un super-erou. |
Introducerea spanacului in poveste s-a datorat unei simple greseli de tipar dintr-un studiu, in care spanacul era prezentat ca avand de 10 ori mai mult fier decat in realitate. Inspirati si amuzati de idee, creatorii lui Popeye i-au oferit acestuia aceasta arma secreta. Datorita popularitatii eroului si vanzarile de conserve de spanac au crescut enorm, pentru prima data parintii avand un argument solid pentru a-si convinge copii. Iar aceasta crestere a vanzarilor a salvat industria de conserve din Crystal City, Texas (care si-a onorat eroul cu o statuie). O a doua statuie a fost construita in orasul natal al lui Segar, creatorul lui Popeye, Chester, Illinois. Abia in 1954, in episodul "Mitologia greaca", este povestita originea consumului de spanac in istoria familiei lui Popeye. Inaintasul roman al lui Popeye, Hercules, obisnuia sa miroasa usturoi pentru a-si creste puterea inaintea unei lupte. Cand raul Brutus scoate mirosul de usturoi cu ajutorul cloroformului (o nepotrivire frapanta) Hercules este infrant si aruncat pe un camp cu spanac. Dupa ce mananca frunzele verzi, Hercules devine de zece ori mai puternic si isi infrange fara mari greutati adversarul.
