 | Nascut pe 22 iulie 1955 in Appleton, SUA, Willem Dafoe este unul dintre cei mai interesanti, talentati si in egala masura controversati artisti. Imbinand pasiunea pentru scena - si-a petrecut o mare parte a vietii jucand in productii de teatru experimental - Dafoe s-a impus ca anti-eroul prin excelenta, cu partituri dense si nelinistitoare, adesea psihotice, stranii, infricosatoare. Un artist complex, care reuseste sa transforme si rolurile minore in evolutii memorabile, ajutat de o carisma departe de standardele frumusetii masculine tipice - atat de apreciata in industria de la Hollywood - Willem Dafoe a fost adesea considerat de critici un "caz". |
Desi rolurile interpretate, adesea personalitati maniacale si amenintatoare, par a aminti de o copilarie trista, actorul a fost unul din cei sapte copii ai unui chirurg, crescand intr-o familie linistita, tipica pentru clasa de mijloc. O copilarie obisnuita, fericita, care nu iesea prin nimic din comun. In perioada liceului William Dafoe primeste porecla mai dura de Willem, pe care o va adopta mai tarziu ca nume. Un elev linistit si constiincios, incearca sa se impuna in atentia celor din jur prin farse si glume, formandu-se incetul cu incetul ca o personalitate care dorea sa atraga privirea, sa joace, sa se joace. La 17 ani se inscrie la Universitatea din Wisconsin, specializandu-se in Teatru, dar lucrand pentru a se intretine in clinica unde munceau si parintii sai. Este nevoit sa fie un banal om de servici, este o perioada de care nu isi va aminti cu placere niciodata. Nici colegiul nu era un loc prea placut, asa ca renunta la studii si se alatura trupei de teatru experimental Theatre X, din Wisconsin, alaturi de care va merge in turnee prin Europa si America in urmatorii patru ani.
La varsta de 22 de ani se muta la New York, decis sa devina actor. Locuieste in camere saracacioase, din cartiere mizere si rau-famate, pentru a se alatura altei trupe avangardiste de teatru, Performance Group, impunandu-se repede printre colegi. La putin timp insa directorul artistic, Elizabeth LeCompte, paraseste trupa din cauza certurilor cu fondatorul Richard Schechner, iar Dafoe o urmeaza. Aveau sa ramana impreuna timp de 27 de ani, fara sa se casatoreasca vreodata. Au infiintat Wooster Group, o alta trupa avangardista, desi prea putin profitabila financiar. In ciuda succeselor de mai tarziu, Dafoe va juca in numeroase productii ale trupei cu deosebit succes, in general piese experimentale, unele inspirate de texte clasice. In ciuda relatiei dintre cei doi, Dafoe nu a primit prea multe roluri principale in productiile Wooster Group, dar spectatorii l-au remarcat, iar criticii aveau sa il considere mai tarziu mai curand un actor de teatru decat de film. |  |
Obtine primul sau rol in Heaven's Gate, alaturi de Jeff Bridges si Christopher Walken, dar ghinionul il urmareste, caci la montaj personajul sau este eliminat. Primul rol adevarat, debutul pe marele ecran, este in The Loveless, primul rol de "dur". Dupa doua roluri neinsemnate apare in extravaganta productie Streets of Fire, de Walter Hill, care este pana la urma un esec financiar si de critica, dar il aduce pe tanarul actor in atentia criticilor. Continua tot intr-un rol de dur in Roadhouse 66, care este paradoxal un mare succes, desi era practic similar cu cel din The Loveless.
Dupa o asteptare pe care o simtise ca prea lunga, Dafoe are sansa de a juca in To Live And Die In L.A (1985), regizat de William Friedkin, care mai avea la activ filme The Exorcist si The French Connection. Dafoe l-a interpretat pe Rickj Masters, un falsificator periculos, in stilul care avea sa in consacre. Rece, crud, atragator si in egala masura respingator, Dafoe reusea sa ofere Hollywood-ului un nou tip de anti-erou.
 | Primul mare succes avea sa vina odata cu rolul din Platoon, de Oliver Stone, in care Dafoe a jucat rolul Sergentului Elias, un veteran indragostit de marijuana, care isi folosea experienta de front pentru a-i ghida pe tinerii recruti prin jungla. Un renegat, isi va gasi sfarsitul in urma conflictului cu autoritatea oarba si gata de orice pentru a mentine disciplina. Este nominalizat la Oscar pentru rol, dar pierde, situatie care se va mai repeta si cu alte premii. In general, in pofida evolutiei exceptionale, Dafoe nu se va bucura de aprecierea criticilor si mai ales de premii, fiind insa unul dintre cei mai cautati tineri actori. Daca rolul din Platoon starnise deja controverse, urmatoarea sa aparitie pe marile ecrane avea sa fie un scandal imens. |
In ciuda sfaturilor putinilor prieteni, Willem Dafoe accepta sa joace rolul lui Iisus Hristos in pelicula lui Martin Scorsese, The Last Temptation of Christ. Scenariul scris de Paul Schrader (care mai realizase scenariul pentru celebrul Taxi Driver si care avea sa colaboreze cu Dafoe si mai tarziu, ca regizor) prezent un Iisus departe de normele Bisericii, un Iisus tentat sa renunte la destinul sau in favoarea unei vieti obisnuite, alaturi de Maria Magdalena, ceea ce a scandalizat publicul si criticii. Dafoe ofera una dintre cele mai intense dintre rolurile sale, un Iisus macinat de indoieli si teama, dar scandalul izbucnit ameninta sa puna punct carierei sale.
Dupa alte roluri mai "linistite", intre care cel din Saigon, Dafoe accepta o noua provocare in Triumph Of The Spirit, unde este Salamo Arouch, un evreu de origine evreiasca, campion de box, care ajunge in funestul lagar de la Auschwitz. Aici oficialii nazisti il forteaza sa lupte pentru distractia lor, iar alegerea este imposibila - amintind de Sophie's Choice : daca lupta si invinge, oponentul sau va muri. Daca pierde, va muri el. Daca refuza lupta, va muri si acelasi lucru se va intampla si cu tatal sau. Un rol pe care Dafoe il va transforma intr-o partitura dramatica, fara a cadea in sentimentalism, cu o autenticitate a emotiei greu de imaginat. Urmatorul rol important, desi secundar, a fost in noua pelicula a lui Oliver Stone, Born On The Fourth Of July, cand era replica eroului veteran jucat de Tom Cruise. Daca personajul principal incerca sa uite de tot, ascuns in Mexic, Dafoe era exact opusul : desi tot invalid, imobilizat intr-un scaun cu rotile, se bucura de viata urand-o cu fanatism, ajungand chiar sa se lupte cu Tom Cruise intr-o memorabila scena, de un dramatism impletit cu ridicol.
Deja pentru public Dafoe putea fi incadrat intr-o tipologie : personaje complexe, aflate de cele mai multe ori dincolo de limita binelui, imorale sau chiar amorale, dure, fara scrupule, cu un cod de reguli si valori dificil de acceptat, dar in egala masura carismatice si traind cu intensitate sufocanta. Dupa alte cateva roluri, precum cel din Wild at Heart, in regia lui David Lynch. Reia colaborarea cu Paul Shrader, in pelicula Light Sleeper, unde joaca rolul unui fost dependent de droguri, ajuns dealer ocazional, o sumbra imagine a singuratarii si pervertirii moralei. In ciuda succeselor, face greseala de a juca alaturi de Madonna in Body Of Evidence, un esec financiar si de box-office, considerat ridicol de majoritatea criticilor, o poveste subtire, cu accente de obscenitate gratuita. Esecul l-a marcat pe actor si se vorbea chiar ca se va retrage definitiv din lumea filmului, ceea ce Willem Dafoe nu avea de gand sa accepte. Obtine un rol straniu in Faraway, So Close!, in care un inger devenit om pentru a salva o viata este urmarit de o entitate ciudata, jucata de Dafoe. Numele ei era Emit Flesti - Time Itself (Timpul insusi).
Joaca in mai multe filme, nu duce lipsa de oferte, dar succesul pare departe, iar rolurile incredibile din vechile sale filme par acum foarte departe. In stilul sau isi va face o revenire spectaculoasa cu rolul principal din The English Patient, pelicula ce primeste Oscarul pentru cel mai bun film in 1996, dar din nou Dafoe este uitat. Incepe sa ccepte si roluri mai comerciale, precum cel al personajului negativ din Speed 2 : Cruise Control, unde joaca alaturi de Sandra Bullock (un alt esec de critica si destul de prost primit de public), joaca alaturi de Nick Nolte in Affliction, iar in Lulu On The Bridge apare din nou alaturi de Harvey Keitel (care jucase rolul lui Iuda in The Last Temptation).
Lista rolurilor ciudate continua cu New Rose Hotel, dupa un scenariu scris de William Gibson (celebru pentru romanul sau cyberpunk Neuromance), in care Willem o pregateste pe Asia Argento pentru a deveni o redutabila seducatoare.
 | In 1999, in afara de eXistenZ, un SF neobisnuit, Dafoe accepta rolul agentului FBI din The Boondock Saints, o critica violenta si controversata a realitatii actuale, in care doi frati isi asuma rolul de a pedepsi mafia din Boston. Foarte sangeros, violent, cu un Dafoe care in final se alatura cruciadei si cu un final memorabil, dar si cu replici care au devenit clasice pentru fanii peliculei, filmul avea toate ingredientele unui succes.
|
Din nefericire pentru Dafoe, filmul este retras din distributie, dar este lansat pe DVD, cu deosebit succes. In 2000 actorul revine cu un rol similar in American Psycho, ecranizarea romanului omonim al lui Brett Easton Ellis, fiind un detectiv care il urmareste pe carismaticul si elegantul asasin in serie. Mult mai dur decat Boondock Saints, filmul nu este pe masura cartii, dar a starnit oricum controverse, fiind interzis in mai multe state europene.
Urmatorul proiect interesant, pentru care Dafoe va primi a doua nominalizare la Oscar, este Shadow Of The Shadow, povestea filmarii de catre regizorul FW Murnau a clasicului Nosferatu. Numai ca in versiunea moderna protagonistul capodoperei filmului mut era un vampir adevarat, care nu isi poate stapani setea. Dafoe a purtat un machiaj elaborat, care necesita peste trei ore de pregatire, dar rezultatul a fost exceptional. Schimbarea adusa de urmatorul rol a fost totala, Dafoe jucand de aceasta data rolul unui preot, pentru nu mai putin de trei pelicule : Bullfighter,, Pavilion Of Women (prima colaborare intre Hollywood si industria chineza a filmului) si Edges Of The Lord, unde Haley Joel Osment joaca rolul unui copil evreu care trebuie sa supravietuiasca in Polonia ocupata de nazisti. Defoe apare ca un preot zelos, care incearca sa il converteasca pe copil la crestinism, pentru a-l salva. Cum rolul de preot devenea monoton, Dafoe a acceptat un rol intr-o pelicula ce se anunta un mare succes, Spider-Man, in care actorul juca rolul unuia dintre adversarii clasici ai omului-paianjen, Green Goblin. Atat Nicolas Cage cat si John Malkovich au fost la un pas de a obtine rolul, dar in final castigator a fost Dafoe. Joaca in 2002 si in Auto Focus, din nou in regia lui Paul Schrader, iar in 2003 nu ezita sa isi imprumute vocea unui dintre eroii din productia de animatie Finding Nemo, o premiera reusita pentru Dafoe, un mare succes financiar si in acel moment cel mai bine vandut DVD din istorie (22 milioane de unitati).
Unul dintre rolurile negative de mare impact avea sa fie cel din Once Upon A Time in Mexico, in regia lui Robert Rodriguez, urmat de cel al afaceristului fara scrupule din Mr Ripley's Return, din pacate un esec financiar, in ciuda unei distributii interesante. Dupa Control - in care revine intr-un rol negativ, cel al unui medic prea pasionat de munca sa - Dafoe va realiza alte patru filme in 2004, precum The Clearing sau Spider-Man 2. Joaca din nou sub indrumarea lui Martin Scorsese in The Aviator, pentru ca in 2005 sa joaca in capodopera lui Lars Von Trier Manderlay, continuarea celebrului Dogville, a doua parte a USA: Land Of Opportunities. Unul dintre filmele importante pentru actor, Before It Had A Name, la care a fost coscenarist, avea sa aduca si o schimbare radicala in viata sa personala. Dupa o colaborare excelenta cu regizoarea Giada Colandrade, Dafoe a pus punct relatiei cu Elizabeth LeCompte, incepand o relatie cu tanara.
