Lorenzo Viani (1 noiembrie 1882 - 2 noiembrie 1936), pictor italian, grafician, scriitor.
Si-a petrecut copilaria la Villa Royal din Viareggio, unde tatal sau lucra pentru Don Carlos de Bourbon, asa ca situatia financiara a familiei era foarte buna. Lorenzo a fost retras de la scoala dupa ce a terminat doar primele trei clase primare din cauza comportamentului si lipsei de atentie, desi era atras de desen. Spirit independent, prefera sa isi petreaca timpul plimbandu-se si hoinarind. Cand tatal si-a pierdut insa slujba, familia a trebuit sa lupte din greu pentru a supravietui.
In 1893 este nevoit sa se angajeze ca ucenic intr-o frizerie, unde va lucra pentru mai multi ani, dar va avea si sansa de a cunoaste clienti din diverse categorii sociale si isi va aminti de acesti ani ca de o perioada in care a facut cu adevarat studii de anatomie si fizionomie umana. Un autodidact, obisnuia in clipele libere sa schiteze in creion chipurile interesante, la inceput in joaca, apoi tot mai fascinat.
Il cunoaste in frizerie pe pictorul Plinio Nomellini, care il incurajeaza sa se inscrie la Institutul de Arte din Lucca, iar Viani va studia aici intre 1900-1903. In aceasta perioada este atras de activitatea politica, in principal de anarhism si ajunge sa fie arestat alaturi de alti prieteni, fiind inchis pentru scurt timp. In 1904 se inscrie la Scoala libera de desen de la Academia de Arte, unde va desena in principal nuduri. Incepe sa lucreze in atelierul lui Giovanni Fattori, iar lunile petrecute la Florenta se vor dovedi ulterior o experienta pozitiva, mai ales datorita faptului ca Viani cunoscuse multi dintre artistii vremii.
Revine la Viareggio, mutandu-se la Torre del Lago si devine membru al "Boheme Club". In 1907 petrece cateva luni la Genova si participa cu cateva desene la Bienala de la Venetia. Calatoreste si la Paris, unde ramane pentru un an, dar este nevoit sa revina in Italia din cauza dificultatilor financiare. Lucreaza pana in 1915 intr-un ritm deosebit de intens si are mai multe expozitii personale in numeroase orase italiene. Lupta pe front intre 1916 - 1919, dar isi gaseste timp sa deseneze, sa picteze si sa realizeze mici schite, multe chiar in transee, intre lupte.
Scolarita, Lorenzo Viani
Se casatoreste in 1919, stabilindu-se la Montecatini, unde sotia sa era invatatoare. Lumea scolara ii inspira o serie de potrete infatisand copii la ore, foarte apreciate. Dupa doar doi ani familia se muta la Viareggio, iar pana in 1922 Viani va participa la numeroase expozitii la Roma, Lucca si Bologna, incepe din nou sa scrie si lucreaza la Monumentul dedicat razboiului din Viareggio, prezentat in iulie 1927.
Pleaca din nou la Paris, dar acolo are primul din multele crize de astm, care il vor chinui pentru tot restul vietii. In pofida problemelor de sanatate, este o perioada excelenta pentru el, lucrarile sale fiind foarte apreciate si cautate de colectionari, Viani participand la numeroase expozitii din Italia si din strainatate. Pe masura ce boala se agraveaza, este internat in 1933 intr-un spital psihiatric din Nozano, suferind de o puternica depresie si de crize de astm. Chiar daca vor urma cateva luni dificile, continua sa lucreze, realizand in special desene, multe avandu-i ca subiecti pe bolnavii din spital si in special pe cei cu afecituni psihice. Viani ii vedea ca pe niste simboluri ale artistilor infranti : marginalizati si uitati, practic inconstieni, fiind aruncati la marginea lumii si lipsiti de aparare.
In 1936, simtindu-se mai bine, incepe lucrul la o serie de tablouri pentru Colegiul Ostia. Dupa o perioada in care lucrase fara incetare, are un nou atac de astm care il ucide, dar tablourile vor fi totusi expuse in cladirea colegiului.
