Cel mai important regizor roman din primele decenii ale secolului al XX-lea a fost Paul Gusty, numit in 1907 director de scena la Teatrul National din Bucuresti. In montarile sale, Gusty a pus accent pentru prima data pe introspectia personajelor.
Victor Ion Popa a deschis stagiunea 1924-1925 a Teatrului Popular, infiintat in 1921, cu "Micul Eyolf" de Ibsen. Regizorul a folosit pentru prima data spatii neconventionale, montand "Apus de soare" langa ruinele de la Suceava si Putna.
Ion Sava, cel mai de seama regizor al perioadei dintre cele doua razboaie mondiale, a montat in 1946 "Macbeth", de Shakespeare, cu masti, la Teatrul National Bucuresti. Sava este si initiatorul spectacologiei, in care regia este considerata o stiinta, bazata pe logica pur arhitecturala.
Regizorii Sica Alexandrescu si Moni Ghelerter s-au remarcat intre anii 1948-1954. Teatrul National bucurestean a prezentat la Teatrul Natiunilor din Paris spectacolele "O scrisoare pierduta", montat de Sica Alexandrescu, si "Ultima ora" de M. Sebastian, in regia lui Moni Gherleter.
De la Ciulei incoace
Teatrul Bulandra s-a infiintat in 1947, in jurul personalitatii Luciei Sturdza Bulandra. Odata cu sosirea lui Liviu Ciulei, in 1957, teatrul cunoaste o perioada de emancipare artistica si de resincronizare la spiritul de avangarda al artelor. Este perioada marilor spectacole clasice, realizate de Liviu Ciulei si Lucian Pintilie, care au impus, alaturi de Radu Penciulescu, David Esrig, Vlad Mugur, o adevarata scoala de regie. Liviu Ciulei a abordat marii autori clasici, de la Shakespeare la Gorki, Buchner, Caragiale, G.B. Shaw, Williams sau Brecht, mizand pe "reteatralizarea teatrului" impotriva naturalismului. Teza "reteatralizarii" a insemnat pastrarea unui permanent echilibru intre imaginatie si solida cunoastere a mijloacelor tehnice de regie.
Regizorul Radu Penciulescu a dezvoltat o alta teza, a teatrului-ceremonial laic, in spectacole clasice, si a eliminat din scena elementele greoaie si decoratiile traditionale. Anii '70 si '80 au adus spectacole importante, create de Alexandru Tocilescu, Catalina Buzoianu, Valeriu Moisescu. Din noile promotii regizorale au facut cariera Andrei Serban, Silviu Purcarete, Tompa Gabor, Alexandru Dabija, Mihai Maniutiu, Victor Ioan Frunza, Alexa Visarion.
De pe scena, pe marele ecran
Numarul marilor regizori de film din Romania, de la primul film romanesc de fictiune, "Amor fatal"(1911) pana la premierele anului 2006, poate varia, in functie de criteriile de selectie, intre cativa si cateva zeci. Potrivit criticilor insa, criteriul calitatii restrange numarul la cateva nume.
Lucian Pintilie si Liviu Ciulei sunt exemple incontestabile de mari regizori romani care au facut performanta atat pe marele ecran, cat si pe scena. "Lucian Pintilie, pentru "Reconstituirea", pe care cei mai multi profesionisti - atat cineasti, cat si critici - il considera cel mai bun film romanesc din toate timpurile", a explicat criticul de film Alex Leo Serban.
Pentru criticul Andrei Gorzo, motivul nominalizarii lui Liviu Ciulei a fost unul dintre cele mai simple: "Suntem o cinematografie cu putine filme clasice autentice, iar "Padurea spanzuratilor" (1964) este in capul oricarei liste". Serban a argumentat altfel: ""Padurea spanzuratilor" este singurul nostru premiu de regie la Cannes."
95 de ani de film
Cronologic, "lista" marilor regizori de film incepe cu Jean Georgescu, votat si de Gorzo, "pentru fluenta si lejeritate, doua virtuti imense intr-o cinematografie care cel mai adesea a fost impiedicata si greoaie", dar si de Sava, pentru "O noapte furtunoasa" (1943), dupa I.L. Caragiale, si "Directorul nostru" (1955). "Pentru Victor Iliu e suficient sa spunem un nume", a explicat Sava, "La moara cu noroc" (1955), dupa Slavici. "Ion Popescu Gopo este geniul desenului nostru animat, cu Palme d’Or obtinut la Cannes pentru "O scurta istorie" (1957) si un foarte bun film de lungmetraj cu actori, "De-as fi... Harap Alb" (1965)", a adaugat Sava.
Mircea Daneliuc a fost nominalizat si de Serban, si de Sava, pentru "Proba de microfon" (1979) si "Iacob"(1987), respectiv, "Cursa" (1975) si "Glissando" (1983).
Cristi Puiu a fost propus pentru "Moartea domnului Lazarescu", premiat la Cannes in 2005, la sectiunea "Un Certain Regard".
Alte nominalizari
Dan Pita este un cineast care a avut un destin tragic: "A inceput foarte bine si s-a nenorocit dupa 1990, cu o evolutie inegala si niste rezultate catastrofice in ultimul moment", spune Sava. Pita a castigat Ursul de Argint la Berlin pentru "Pas in doi" (1985) si Leul de Argint la Venetia pentru "Hotel de lux" (1992). Alexandru Tatos este optiunea lui Gorzo, "pentru ca in vremuri grele s-a inversunat sa mentina un standard foarte inalt de onestitate, si pentru lipsa de pretentii, si pentru filmul "Secvente" (1982)".
Nae Caranfil a facut patru filme, dar "cel mai bun film al lui a fost primul, "E pericoloso sporgersi" (1993)", potrivit lui Sava. Din generatia tanara, Sava a spus insa ca mai exista doua nume de tineri cineasti ce ar trebui sa se regaseasca printre marii regizori romani: Cristian Mungiu, pentru "Occident" (2003), si Corneliu Porumboiu, pentru "A fost sau n-a fost?", premiat la Cannes 2006.
premiat la cannes
Lucian Pintilie (n. 1933) a montat o serie de spectacole antologice la Teatrul Bulandra din Bucuresti: "Copiii soarelui" (1961), "D’ale carnavalului" (1966), "Livada cu visini" (1967), "Revizorul" (1972), spectacol interzis de cenzura dupa cea de-a treia reprezentatie.
Radu Penciulescu, absolvent al IATC-ului, in 1956, a infiintat si a condus Teatrul Mic. A fost regizorul care a montat in premiera romaneasca spectacolele "Ciocarlia" de Anouilh, "Doi pe un balansoar" de Gibson, "Tango" de Mrozek.
Din 1973, traieste in Suedia, unde este profesor de regie.
Ion Popescu Gopo (1923-1989) Este cel mai sonor nume din istoria animatiei romanesti, cu peste 35 de filme in palmares, cu cronici si premii pe masura. A castigat Palme d’Or pentru scurtmetraj la Cannes, in 1957, pentru "O scurta istorie".
Cristi Puiu (n. 1967) a facut putine filme, dar a luat premii importante: "Un cartus de Kent si un pachet de cafea" (2004) a primit Ursul de Aur la Berlin, iar "Moartea domnului Lazarescu" (2005) a luat premiul sectiunii "Un Certain Regard", la Cannes.
Premiat la Cannes
Liviu Ciulei (n. 1923-foto) a studiat arhitectura si teatrul. A debutat ca actor in 1946, in "Visul unei nopti de vara", la Teatrul Odeon, si s-a alaturat echipei Teatrului Municipal din Bucuresti (mai tarziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor in 1957, cu "Omul care aduce ploaia", de Richard Nash. In 1961, a devenit celebru cu montarea piesei lui Shakespeare "Cum va place". In 1965, Liviu Ciulei a primit Premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, pentru filmul "Padurea spanzuratilor". A fost mai mult de 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra. A lucrat in multe tari din Europa, precum si in SUA, Canada si Australia.
Propune-ti favoritul la "Mari Romani"!
Nominalizari
Saligny a reinventat constructia de poduri
Anghel Saligny (1854-1925) este unul dintre cei care au pus bazele ingineriei romanesti, autor a numeroase inventii si solutii unice in proiectarea si construirea podurilor si a constructiilor industriale. Cea mai cunoscuta realizare a sa este podul de la Cernavoda, cel mai lung din Europa in anii in care a fost construit, 1890-1895. Proiectul sau a revolutionat constructia de poduri, introducand un sistem nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului si folosind otelul moale in constructia pentru tabliere de poduri.
