Aleksandr Puskin a ajuns in Basarabia in toamna lui 1820, pe 21 septembrie, fiind deportat aici de autoritatile tariste, si pentru scurta vreme va locui la Chisinau in casa generalului Inzov, astazi muzeu dedicat poetului. Basarabia era un teritoriu prea putin cunoscut, aflat la granitele imperiului, mai curand considerat un spatiu al exilului, insa Puskin insusi, desi initial reticent, va descoperi curand ca se simtea aici in largul sau.
Se va adapta usor atmosferei, oamenilor, locurilor, va lucra poate mai mult si mai bine decat ar fi facut-o in alta parte, va evoca experientele de aici in corespondenta cu duiosie si chiar entuziasm. Si avea sa petreaca aici aproape trei ani, mai mult decat se gandise initial, dar vor fi ani in care scrie intre altele Fratii haiduci, Prizonierul din Caucaz si incepe sa lucreze la capodopera sa, Evgheni Oneghin. Perioada petrecuta in Basarabia, desi poetul se asteptase la lungi luni sterile si lipsite de viata, s-a dovedit asa cum recunoastea mai tarziu una dintre cele mai frumoase.
Incepe sa se familiarizeze cu traditiile si mai ales cu folclorul local (este foarte probabil sa fi notat texte, cantece, poezii populare in caietele sale, dar din pacate manuscrisele nu s-au pastrat), se imprieteneste cu localnicii si chiar cu un anume Zamfirache Ralli, un mosier care isi avea pamanturile si casa in satul Dolna (astazi in raionul Straseni, Republica Moldova). Era o locuinta impunatoare, ce exista din fericire si astazi, minutios restaurata si bine intretinuta, una din acele cladiri de la inceputul veacului al XIX-lea, masive si rezistente, in stilul arhitectural al zonei. Puskin avea sa petreaca aici aproximativ trei saptamani, in luna iulie a anului 1821, si cu siguranta nu si-ar fi imaginat ca peste mai bine de un secol vizita sa avea sa stea la baza unui asezamant cultural ce exista si astazi.
Atunci cel mai probabil Puskin s-a bucurat de frumusetea locurilor si de ospitalitatea lui Zamfirache Ralli, care stiuse cum sa il primeasca pe scriitor. Interesant este ca va dura mai bine de un secol pana cand cladirea avea sa devina Casa-Muzeu "Mosia Ralli", unde va fi inaugurata o expozitie permanenta dedicata lui Puskin si perioadei (oricat de scurta) petrecuta de acesta acolo. Obiecte diverse, documente, fotografii, mic mobilier, toate piese originale care au fost din fericire pastrate in tot acest timp, un capitol mai putin cunoscut din experienta basarabeana a poetului.
Astazi o filiala a casei-muzeu Puskin din Chisinau, vechea casa mosiereasca a fost restaurata cu grija si totul pare ca pastreaza neatinsa atmosfera din vremea in care celebrul poet a locuit aici, iar incepand din anii '80 ai secolului trecut asezarea Dolna a devenit si un loc unde se sarbatorea ziua poeziei lui Puskin. Organizata in luna iunie, in prima duminica, a fost o initiativa la inceput inedita, dar tot mai multi admiratori ai literaturii ruse si mai ales cititori ai operelor lui Puskin au ales sa vina aici, in fiecare an tot mai multi.
Pe langa expozitia permanenta la casa-muzeu din Dolna se gaseste si o statuie a lui Puskin.
