Poate ca mai tarziu Michelangelo se va considera inainte de toate sculptor, dar inca din primele saptamani ale uceniciei in atelierul lui Domenico Ghirlandaio, pe atunci unul dintre marii maestri florentini, i-a impresionat pe toti nu doar prin pasiunea sa pentru arta, dar mai ales prin iscusinta si usurinta la desen. Oarecum surprinzatoare pentru un adolescent pe care tatal il inscrisese initial la Scoala de Gramatica din Francesco da Urbino in anul 1481, dorind ca acest fiu sa cunoasca greaca si latina, ajungand in cele din urma sa aiba o situatie mai usoara decat batranul Lodovico di Leonardo Buonarroti Simoni, candva primarul orasului in care se nascuse viitorul artist, Caprese. Dar cum Michelangelo era atras mai curand de arta, dovedind o precocitate care l-a convins pe tata ca in 1488, pe cand fiul avea doar 13 ani, sa fie de acord ca acesta sa intre in atelierul renumit al lui Ghirlandaio. Cu un surprinzator talent nativ, Michelangelo reusea de la inceput sa deseneze chiar mai bine decat ucenici mai in varsta si cu mai multa experienta. Giorgio Vasari povesteste ca pe cand Michelangelo era inca un copil, iar Ghirlandaio lucra la capela mare din Santa Maria Novella (renumita biserica din Florenta), tanarul ucenic a inceput sa deseneze, ca intr-o joaca, schelele, ucenicii si uneltele acestora. Vazand desenul, Ghirlandaio le-ar fi spus celor prezenti “Acesta stie mai mult decat mine”. Simpla legenda sau adevar, se pare ca Michelangelo era cu adevarat inzestrat, pentru ca in scurta vreme, pe cand nu avea mai mult de 13 ani, se impune drept cel mai bun desenator al atelierului.
Poate acesta a fost motivul pentru care, din proprie initiativa sau (mai curand) la cererea lui Ghirlandaio, ar fi executat in 1477 sau 1478 o copie dupa o gravura a maestrului german Martin Schongauer ce infatisa patimile Sfantului Anton (Antonie cel Mare in traditia ortodoxa), surprins in vreme ce lupta cu demonii in desert. O lucrare cunoscuta si populara in secolul al XV, reprodusa si imitata adesea, gravura il arata pe sfant plutind in aer, in plina lupta cu demonii care incearca sa il infranga, o imagine de o surprinzatoare forta expresiva in versiunea lui Michelangelo. Acesta nu s-a limitat la o reproducere sub forma unui desen, ci, dupa cum spune Giorgio Vasari, a copiat-o in penita si ulterior a pictat-o in culori “intr-o maniera necunoscuta pana atunci”. Tanarul ucenic ar fi mers pana acolo incat pentru a gasi acele nuante pentru unii dintre demoni s-a dus in piata din apropiere si a cautat pesti cu solzii in culori cat mai vii, mai bizare, pentru a-i servi drept model. Unul dintre demoni, situat in stanga compozitie, are de alfel forma unui peste cu solzi stralucitori, metalici, cu spinarea acoperita de spini lungi, brate lungi si o trompa.
De altfel in ciuda varstei sale fragede ar fi fost atat de bun in copierea unor desene sau gravuri incat ii putea insela chiar si pe pictorii cu experienta. Acelasi Vasari spune ca Michelangelo ar fi reusit sa deseneze copii atat de bune incat, innegrite la fumul lumanarilor si folosind alte trucuri descoperite de el, nu mai puteau fi deosebite de originale. Asa ca tanarul pictorul cu talent de falsificator nu ar fi ezitat sa pastreze lucrarile adevarate ale vechilor maestri pe care ii admira, restituind doar versiunile sale, imposibil de deosebit, si in scurta vreme a capatat o faima uriasa.
Un tablou in ulei si tempera pe lemn, plin de forta expresiva si vitalitate, “Chinurile Sfantului Anton” nu este o simpla reproducere in culori a gravurii originale, ci o reinterpretare care uluieste prin forta detaliului, stranietatea demonilor si minutiozitatea cu care artistul, atunci inca un adolescent ucenic, a reusit sa ii redea, amplificand si jucandu-se cu detaliile in fata carora lucrarea originala pare mult mai stearsa, mai palida, ca o schita provizorie ce pregateste compozitia finala. A fost un veritabil triumf pentru Michelangelo, dar asa cum se intampla uneori tabloul (unul din cele patru picturi de sevalet despre care se stie ca i-au apartinut maestrului florentin) avea sa fie uitat ulterior, pentru a fi redescoperit mai mult din intamplare.
Multa vreme lucrarea a fost cunoscuta, se stia ca a fost realizata in atelierul lui Domenico Ghirlandaio, dar specialistii nu credeau ca ar putea sa ii apartina lui Michelangelo. Abia dupa ce a fost vanduta la o licitatie in vara lui 2008 a fost adusa la Muzeul Metropolitan de Arta din New York, unde specialistii au restaurat-o cu migala, ajungand la concluzia ca este intr-adevar nu doar o lucrare de Michelangelo, ci prima pictura a acestuia care a supravietuit trecerii timpului. Cum nici Vasari nu pomeneste o alta pictura inainte de aceasta este foarte probabil ca tabloul “Chinurile Sfantului Anton”, aflat astazi la Muzeul de Arta Kimbell din Fort Worth, Texas, SUA, sa fie primul tablou semnat de Michelangelo.
Foto: wikipedia.org
