Un nou titlu in colectia “Biografii romantate”, unde au mai aparut povestile unor personalitati ca Brancusi, Caragiale, Paul Celan, Emil Cioran, Nicolae Labis, Nichita Stanescu, Urmuz, Steinhardt sau Stefan LuchianPornind de la titlul volumului autobiografic “Viata ca o prada”, un alt succes de public si critica al scriitorului, povestea lui Marin Preda incepe in satul Silistea-Gumesti, locul care avea sa ii inspire nuvelele reunite in primul sau volum, “Intalnirea din pamanturi”, ce va fi publicat in 1948 si anunta deja un prozator diferit de majoritatea colegilor de generatie. Mult din materia epica a primului volum din “Morometii” pastreaza acest puternic substrat confesiv, autoreferential, copilul care trebuie sa isi convinga parintii, dupa cum isi va aminti mai tarziu autorul, ca trebuie sa ramana la scoala. Reuseste in 1937 sa plece din sat si sa se inscrie initial la Scoala Normala din Abrud, apoi la Cristur-Odorhei, ajungand in cele din urma in Bucuresti. Despartirea de sat era finala, definitiva, iar tanarul Preda, visand sa ajunga scriitor si multumindu-se cu statutul de corector sau avand alte slujbe, mai bine sau mai prost platite, cunoscand mizeria si chiar foamea, trece ca personajele sale prin perioada razboiului si a regimului antonescian, despre care va scrie ulterior in “Delirul”.
Dupa debutul in 1942 in paginile ziarului Timpul si mai multe intalniri, unele dezamagitoare, cu personalitati culturale din epoca, si o adaptare la noul regim, isi lanseaza primul volum de povestiri, se indragosteste si se casatoreste cu prima sotie, Aurora Cornu (dupa despartire aceasta va alege exilul parizian) si da marea lovitura in 1955 odata cu lansarea primului volum din “Morometii”. Roman cu succes apreciabil de critica si public, ii aduce consacrarea, numerosi admiratori (dar si adversari indarjiti din lumea literara), si multi l-au vazut ca un act de curaj intr-o atmosfera realist-socialista. Urmeaza recompensele financiare si nu numai: Premiul de Stat pentru “Morometii”, o calatorie in Vietnam si Beijing, o pozitie tot mai importanta printre scriitorii momentului. Va fi vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor in 1968, director al editurii Cartea Romaneasca din 1970, dar si membru corespondent al Academiei Romane.
Dupa aparitia romanului “Delirul” in 1975, vazut ca o reevaluare si o reabilitare mascata a regimului antonescian si a figurii istorice a Maresalului Ion Antonescu (un alt roman cu succes de public) si a volumului autobiografica “Viata ca o prada” (1977), Marin Preda ar fi anuntat ca se documenteaza pentru continuarea delirului. In loc de romanul anuntat lucreaza pentru urmatorii trei ani la Mogosoaia, unde avea sa devina una dintre figurile emblematice, la cartea pe care unii critici o vor considera capodopera sa. Un masiv roman publicat in 1980, foarte bine primit de public, “Cel mai iubit dintre pamanteni” a devenit repede o marfa foarte cautata, la preturi de specula (erau si persoane care plateau sume apreciabile pentru a imprumuta romanul de la altcineva), pentru ca dincolo de epic si personaje era o critica directa la adresa regimului comunist din perioada lui Dej. De altfel moartea (se pare accidentala) a scriitorului pe 16 mai 1980, la Mogosoaia, avea sa suscite nenumarate controverse si comentarii, nu putini fiind cei convinsi ca a fost vorba de un asasinat pus la cale de Securitate.
Bogdan Raileanu, Preda. Adevarul ca o prada, editura Polirom, 2022
