N-ar fi vorba doar ca obiectivele istorice isi vor pierde monumentalitatea, dar blocurile de sticla vor crea o ambianta stridenta in centrul istoric, un substantial kitsch, desavarsind uratirea orasului, inceputa de Ceausescu. Curtea Domneasca Prima Curte Domneasca din Bucuresti, ale carei ruine se afla in actuala zona Lipscani, a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes, apoi refacuta la mijlocul veacului al XVI-lea, in timpul domniei lui Mircea Ciobanul, si rezidita complet de Matei Basarab, la 1659. Din pricina incendiilor, a cutremurelor si a razboiului ruso-austro-turc din 1768-1774, vechiul palat s-a ruinat.
Astfel, domnitorul Alexandru Ipsilanti a fost nevoit sa ridice un nou palat, pe Dealul Spirii, unde astazi se afla Parlamentul. In anul 1837, domnitorul Alexandru Ghica transforma in Curte Domneasca o casa cu gradina de pe Podul Mogosoaiei, cum se numea pe atunci actuala Calea Victoriei. Casa apartinuse marelui logofat Dinicu Golescu. Palatul Regal Curtea Domneasca a fost modificata in 1855 si a servit ca resedinta pentru domnitorii Stirbei, Cuza si Carol I. Ultimul a extins-o in anul 1882 si de atunci e cunoscuta ca "Palatul Regal". In urma unui incendiu din 1927, regele Carol al II-lea a dispus reconstructia integrala a palatului, terminata in 1937, dupa planurile arhitectului roman D. Niculescu. Palatul Regal se afla in mijlocul altor cladiri istorice precum Biserica Kretzulescu, Atheneul Roman, Biblioteca Centrala Universitara si Hotelul Athenee Palace-Hilton.
Dupa abolirea monarhiei, Palatul Regal a devenit sediul Consiliului de Stat al RPR, apoi al RSR si sediul Muzeului National de Arta. In 1950, a fost inaugurata aici Galeria Nationala, care adaposteste lucrarile unor pictori celebri precum Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Ion Tuculescu, ale unor sculptori ca Dimitrie Paciurea, Constantin Medrea, Ion Jalea si ale artistului de faima mondiala Constantin Brancusi. In 1951 a fost inaugurata Galeria Europeana, compusa din 15 saloane, unde sunt expuse picturi si sculpturi semnate de Rembrandt, Veneziano, Tizian, Tintoretto, Zurbaran, El Greco, Renoir, Monet, Pissaro, Breugel, Delacroix, Sisley, Rubens s.a. Patrimoniul muzeului cuprinde si 4.000 de gravuri si desene ale unor artisti romani si straini celebri. Pe partea Palatului Regal se afla si cel mai vechi lacas din zona, Biserica Kretzulescu, unul dintre monumentele ce surprind cel mai bine spiritul artei si arhitecturii brancovenesti. A fost construita intre 1720 si 1722, prin eforturile logofatului Iordache Kretzulescu si ale sotiei sale, Sava, una dintre fiicele lui Constantin Brancoveanu. Frescele sale interioare au fost realizate de Gheorghe Tattarescu (1859-1860). Cu prilejul recentei restaurari a fost scoasa la iveala si o parte din pictura originala. Fundatia Universitara Carol I Actuala Biblioteca Centrala Universitara, fosta Fundatia Universitara Carol I, a fost ctitorita de primul rege al Romaniei, care in discursul de inaugurare, rostit la 14 martie 1895, spunea: "Am inchinat tinerelor generatii acest locas de studiu, cu falnica menire de a contribui la raspandirea si inflorirea stiintei in Romania". Spre noua institutie s-au indreptat inca din primii ani de functionare numeroase si importante donatii de publicatii si de bani, care au marit valoarea colectiilor si au creat resurse financiare complementare, intre care manuscrise de la Ion Luca Caragiale si 52 de volume, unele cu semnaturi, din biblioteca lui Mihai Eminescu. In darea de seama asupra activitatii fundatiei din 1910, Spiru Haret considera asezamantul patronat de regele Carol I ca fiind "cea mai frumoasa institutie culturala din tara noastra si care nu are pereche in multe tari, mai inaintate decat noi". Imobilul devenise insuficient. In anul 1911, Carol I a luat din nou o hotarare demna de un mare rege: pe locul caselor lui Grigore Peucescu, aflate in fata Palatului Regal, au inceput lucrarile de extindere. Dupa primul razboi mondial, personalitati in devenire isi faceau ucenicia in salile bibliotecii. Astfel, la Paris, Emil Cioran marturisea: "Mergeam in fiecare zi la biblioteca... Ani de zile viata mea s-a redus la atat. Devenisem orgolios. Citeam carti rare, greu de gasit in alta parte. Cand am intrat in viata literara, mi-am dat seama ca citisem mai mult decat ceilalti. Pe mine asta m-a facut. Sunt creatura Bibliotecii Fundatiei Carol". Al doilea razboi mondial i-a adus bibliotecii suferinte si privatiuni. Dupa vindecarea ranilor pricinuite de bombe, in 1948 aici a fost infiintata Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, ca mostenitoare a functiilor documentare ale vechii fundatii. In timpul revolutiei din decembrie, colectiile au fost prefacute in scrum. In 12 ani, cladirile bibliotecii au fost refacute. Ministerul Administratiei si Internelor Inca din anul 1912, dupa ce s-a pus problema construirii unui nou sediu pentru Ministerul Administratiei si Internelor (MAI), s-a dat o lege prin care ministerele Domeniilor si Agriculturii si cel al Afacerilor Externe erau autorizate sa cedeze o parte din terenurile lor MAI. Petre Antonescu a fost primul arhitect desemnat cu infaptuirea proiectului de constructie.
In acelasi an s-a dat si o hotarare prin care s-a dispus construirea unui nou palat al MAI, in care urmau sa functioneze Administratia Centrala, Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale, precum si Consiliul Administratiei Permanente si Directia Generala de Servicii Sanitare si Inchisori. In 1938, regele Carol al II-lea a dat un decret-lege pentru autorizarea construirii palatului MAI, desemnandu-l ca arhitect-sef pe Paul Smarandescu, care urma sa faca documentarea pentru planurile cladirii la Berlin si Bratislava. In 1950, cladirea a fost terminata si ministerul a functionat in ea pana in 1958, cand, la 31 decembrie, Marea Adunare Nationala trecea cladirea din administrarea MAI in cea a gospodariei de partid. Din 1958 pana in 1989, in cladire a functionat CC al PCR, iar dupa Revolutie aici si-a desfasurat activitatea Senatul Romaniei, care s-a mutat in Palatul Parlamentului. Actualmente, imobilul i-a fost atribuit din nou MAI. .
Statuia ecvestra a lui Carol I Dupa 1930, regele Carol al II-lea a initiat mai multe concursuri de proiecte pentru mari monumente consacrate regilor Romaniei. Pentru statuia din Bucuresti, reprezentandu-l pe Carol I, Carol al II-lea s-a adresat marelui sculptor croat Ivan Mestrovici, care a si realizat-o. Statuia ecvestra a rezistat bombardamentelor din ultimul razboi mondial, care nu ocolisera zona. In 1948 a fost demontata de comunisti. Din bronzul statuii a fost facuta statuia lui Lenin! Printr-o decizie a Tribunalului International de la Haga, statul roman a fost nevoit sa plateasca despagubiri familiei Mestrovici pentru distrugerea statuii lui Carol I si a regelui Ferdinand, tot ecvestra, de langa Biserica Mavrogheni. Ministerul Culturii si Cultelor a hotarat recent sa refaca statuia ecvestra a lui Carol I, dupa o macheta ramasa in posesia urmasilor lui Ivan Mestrovici. Unde va fi amplasata, cand nici acum n-ar avea loc de actualele sculpturi, daramite cand se vor ridica si cele doua blocuri de sticla? Va mai fi existand oare vreo capitala in lume unde edilii sa fie lasati s-o chinuiasca si s-o prihaneasca atat de mult? Nu cumva Bucurestiul o fi Targul lui Cremene, din zicalele noastre, unde toti isi fac de cap si raman nepedepsiti?Un articol de Adrian Bucurescu
