Recunoscut pe plan international ca detinand cea mai mare salina din Europa si cel mai mare munte de sare, orasul prahovean Slanic este o statiune de tratament si odihna cu indelungata traditie in valorificarea zacamintelor de sare. In limba germana i-am fi spus probabil Salzburg ("cetatea de sare"), asemenea orasului din Austria care s-a remarcat odinioara devenind unul dintre cele mai bogate de pe continent.
Asezarea situata in Subcarpatii de Curbura pe valea raului omonim beneficiaza de un cadru natural generos, peisajul avand mai degraba un accent rural decat orasenesc. Desi nu are frumusetea exterioara a omologului din vest, nimic si nimeni nu-i poate revoca Slanicului sarmul nascut intotdeauna de simplitate in forma ei pura. Clima este blanda, verile placute iar iernile destul de usor de suportat.
Despre inceputul exploatarilor se stie cu certittudine ca in 1685, spatarul Mihai Cantacuzino cumpara mosia Slanic pentru a deschide o mina cunoscand valoarea acestor rusurse. Se spune insa ca inca dupa alipirea acestei provincii la Imperiul Roman, legiunile aflate pe Valea Teleajenului au realizat primele exploatari de suprafata in perimetrul Slanicului si Teisanilor. Din latinescul "sal"-"salis" adica sare a derivat cuvantul "salariu", la inceput ostasii romani erau rasplatiti prin bulgari de sare.
Prima exploatare s-a deschis in anul 1688 pe Valea Verde, iar intre anii 1689-1691, spatarul Mihai Cantacuzino a deschis si exploatarile de la Baia Baciului. Asa cum era de asteptat, ocna de la Slanic figura pe harta Valahiei intocmita in anul 1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino.
Salina Unirea, devenita obiectiv turistic din anul 1970 si sanatoriu, ofera conditii de microclimat natural bogat in aerosoli, asigurand eficienta in tratarea afectiunilor respiratorii. Diferenta de nivel intre suprafata solului si vatra minei se parcurge cu liftul si este de 208 m., in interior mentinandu-se temperatura de 12 grade Celsius pe tot parcursul anului.
Salina Unirea adaposteste lucrari de sculptura monumentale cu tematica din istoria tarii, colectii de sare si chihlimbar (provenit de la mina Colti-jud. Buzau), precum si alte utilitãti necesare pentru petrecerea timpului în mod agreabil: teren de fotbal, loc de joaca ptr. copii, bufet, etc.
Lacurile sarate ((Baia Baciului, Baia Rosie, Baia Porcilor, Lacul Verde) desemnate ca in tot restul tarii prin termenul "bai", sunt sunt folosite la tratarea unor boli reumatismale degenerative, boli respiratorii (bronsita cronica, astm alergic), dermatologice (psoriasis, ichthyosis incipient, dermatita keratotica) si desigur vasculare.
Cel mai mare dintre acestea, Baia Baciului este alimentat de un izvor care curge din Grota Miresei si dispunde de cele mai bune dotari: restaurant, dusuri cu apa calda, trambulina pentru saritul in apa etc. Sub denumirea de Baia Verde veti gasi trei mici lacuri sarate in jurul carora s-a amenajat un camping.
Pentru a ajunge din Bucuresti la Slanic, dupa ce parcurgeti tronsonul DN1 pana la Ploiesti, aveti posibilitatea sa continuati prin Plopeni pe Valea Varbilaului si Slanicului sau pe Valea Teleajenului in directia Valenii de Munte peste dealul Bughea.
Sursa foto:
http://www.laguna-science.eu/images/sites/slanic/enormous-slanic2.jpg
C. I.
