Ceea ce incepuse in subsolul unei locuinte din Boston, in 1994, sub forma de ironie la adresa artei conventionale, s-a transformat intr-un obiectiv cultural de prim rang. Muzeul artei urate reprezinta una dintre atractiile principale din Massachusetts consacrate pe scara internationala.
Conform statisticilor, 8000 de vizitatori ii calca pragul anual, din placere ori din pura curiozitate. Cele aproximativ 500 de exponate pot fi admirate in cadrul a trei galerii functionand sub aceeasi egida, localizate in Dedham, Somerville si Brookline.
Muzeul artei urate, singurul de felul sau din lume pana la ora actuala, se face promotorul valorilor neobisnuite intalnite in artele vizuale. Multe dintre lucrarile prezentate, picturi “spectaculoase”, au fost aruncate sau au fost donate. Fiecare lucrare socheaza printr-o superficialitate tehnica aparenta care aminteste intrucatva de “estetica uratului” din literatura.
Marele scriitor francez Charles Baudelaire spunea: ”E un miraculos privilegiu al artei ca oribilul, artistic exprimat, devine frumusete si ca durerea ritmata si cadentata umple spiritul cu o bucurie linistita”. Chiar daca deviza sa este “Art too bad to be ignored”, Muzeul artei urate detine reguli precise in ce priveste calitatea “operelor” care acced la o pozitie pe simeze.
“Avem criterii de selectie foarte riguroase, la fel ca muzeele de arta traditionala”, a precizat Louise Reilly Sacco, directorul institutiei. De pilda, noua din zece lucrari nu sunt acceptate pe motiv ca nu sunt suficient de nereusite. “Lucrarile trebuie sa fie originale, sincere si interesante. Ele trebuie sa aiba un mesaj sau macar sa incerce sa aiba unul. Dar in acelasi timp, ceva la ele trebuie sa fie si incredibil de prost”, a mai completat acesta.
Cateva dintre cele mai cunoscute exponate din colectia permanenta a muzeului sunt: No Visible Means of Support, Retch Like an Egyptian; Bone-Juggling Dog in Hula Skirt; Alien Adam and Eve; Lulli, Fowl and Gravestone si Spewing Rubik's Cubes. Fiecare pictura sau sculptura este insotita de o scurta descriere a lucrarii, cuprinzand dimensiunile, materialul, numele artistului si modul in care a fost achizitionata piesa. De asemenea, descrierea ofera o interpretare posibila la nivel simbolic.
Muzeul a fost deschis de Scott Wilson, un cumparator de arta care adora “picturile atat de proaste, incat sunt bune”.
1 iulie 2013
I. C.
editor artline.ro
