Tarotul, legende si mituri
Misticii, magicienii si ocultistii secolelor XIX-XX recupereaza cu entuziasm Tarotul si ii confera valente si insusiri miraculoase, oferind si explicatii privind originea acestuia ce trebuie privite cu anumite rezerve pentru un cercetator al acestui veritabil fenomen. Tarotul ar fi, potrivit unor autori precum Eliphas Levi, o sinteza a intelepciunii antice, astazi pierdute, prezentata prin simboluri si coduri mistice. O alta legenda spune ca in fapt Tarotul este cartea pierduta a zeului Thoth, care se gasea in legendara Biblioteca din Alexandria, intr-un singur exemplar, reunind esenta magiei egiptene. Tarotul ar fi chiar aceasta carte, povestita in imagini alegorice si destinata doar celor initiati, care detineau intelepciunea si codul prin care sa le poata descifra si folosi pentru divinatie si ritual. Este interpretarea cea mai populara printre cei pasionati de ezoterism, dar originile sunt controversate, Tarotul fiind egiptean, crestin, de sorginte extraterestra sau divina, o poveste a Graalului sau un "curs" de magie in imagini.
S-au lansat numeroase ipoteze privind numele de Tarot. Provine de la Torah ebraica, de la zeul egiptean Thoth sau zeita Hathor, de la zodia Taurului, raul Taro din nordul Italiei, de la Tarotee (numele pentru modelul de pe spatele cartii), este o anagrama sau un simbol.
Reinterpretare moderna a mitului originii egiptene a Tarotului
Foto: tarotpassages.com
Inceputurile Tarotului in spatiul european
Prima atestare documentara a Tarotului dateaza din 1275, cand este mentionat in cartea orasului Augsburg din Germania, fara prea multe detalii. Probabil nu era foarte popular, accesibil doar nobililor care isi permiteau financiar o astfel de atractie, probabil rezervata unor cercuri foarte restranse. S-a vehiculat si existenta unui joc similar in Castilia, cu un secol in urma, dar cel mai probabil este doar o teorie de secol XIX aparuta pentru a da mai multa legitimitate pachetului de Tarot. Ulterior incep sa apara tot mai multe referiri la Tarot: in insemnarile unui calugar de la Manastirea Brefeld din Elvetia prin 1377, in listele de cumparaturi ale Ducelui de Brabant (1379), un set sau poate mai multe ajung la curtea lui Carol al VI-lea al Frantei, sunt atacate in discursurile oficiale ale Bisericii Catolice (deci erau tot mai populare) si se urmareste chiar interzicerea lor dupa 1400. Este destul de probabil ca primele pachete sa fi fost artizanale, respectand doar in mare simbolurile si sensurile de astazi, si era privit mai curand ca un joc de societate decat ca un instrument divinatoriu sau magic.
Nu va dura mult pana cand moda sa prinda, si dupa 1440 seturi de Tarot sunt tiparite in Franta, Italia, Germania, si se cere chiar interzicerea importurilor de carti de Tarot straine in 1441, in Venetia, deci probabil mestesugarii locali trebuiau protejati si se incerca o coordonare si unificare a simbolurilor, denumirilor si graficii.
Initial, potrivit informatiilor disponibile, numarul si aspectul cartilor de Tarot varia enorma de la o tara la alta, si chiar de la un oras la altul. Daca astazi versiunea standard include 78 de carti (22 de Arcane Majore si 56 de Arcane Minore) in secolele XV-XVI existau diferente majore. Setul Tarocchi desenat de Andrea Mantegna din Mantua, de exemplu, avea 50 de carti, cel din Bologna avea 62, dar existau si versiuni cu 98 de arcane, iar fiecare avea fanii si, fireste, detractorii sai. Si nu doar din sanul Bisericii, care considera Tarotul un viciu si incerca interzicerea sa oficiala. Ceea ce, asa cum se intampla de regula, l-a facut cu atat mai popular.
Primele seturi standardizate care s-au pastrat sunt cunoscute sub numele de Brambila, Cary-Yale si Visconti-Sforza, realizate pentru trei generatii succesive de duci din Milano, familia d'Este si una dintre familiile din anturajul lui Carol al VI-lea, pastrand (pe cartile ce nu s-au pierdut) chiar si simbolurile caselor nobile. Dintre toate cel mai important si influent, reeditat si fascinant si astazi pentru pasionati, ramane Visconti-Sforza, cu 78 de carti, care ar fi fost realizat in 1422 de pictorul Bonifacio Bembo, personajele purtand hainele si podoabele populare atunci, cu un simbolism surprinzator de detaliat si chiar ezoteric.
Carti din Tarotul Visconti-Sforza
Foto: lepalaisdutarot.com
Tarotul cucereste Europa
In secolele XV-XVI Tarotul devine o distractie tot mai populara. Initial cartile erau realizate in serii limitate, pe carton, cu aur si culori scumpe, iar seturile mai accesibile erau pictate pe bucati mici si subtiri de lemn, insa dupa aparitia tiparului fenomenul isi incepe ascensiunea si devine o distractie populara, un obiect de colectie dar si, sustin texte ezoterice de mai tarziu, un foarte influent instrument divinatoriu. Incep sa apara seturi ieftine, adesea prost realizate, dar si variante pariziene, siciliene, germane interesante pentru istoria Tarotului, carti populare cu exemple de etalari (asezarea cartilor de Tarot pentru joc sau pentru ghicirea viitorului), dar in targuri si in marile orase isi fac aparitia si cei care ofera sedinte de Tarot pentru pasionati.
In 1781 Tarotul revine in atentia celor pasionati de ezoterism si divinatie datorita lui Antoine Court de Gebelin, mason, ocultist si lingvist, care va reusi sa impuna din nou cartile, lansand legenda originii egiptene si considerand Tarotul de Marsilia (unul dintre cele mai cunoscute si folosite astazi) ca cea mai buna versiune, ce ar contine informatii magice, codificate simbolic. Intr-o societate in care societatile discrete si secrete jucau un rol major, este momentul in care Tarotul devine oficial, dupa cum se spune mai tarziu, "o parte integranta a filosofiei oculte. Pana in secolul XIX se poate vorbi despre o adevarata industrie a Tarotului, cu ateliere si artisti deja cunoscuti in domeniu, dar si de o revitalizare surprinzatore a interesului pentru aspectele oculte ale vechiului joc de societate. Sunt publicate brosuri si volume de istorie si interpretari ale simbolurilor, se tin cursuri si conferinte, cartile de Tarot incep sa abia o linie generala, cu simboluri general valabile, iar grafica si cromatica sunt, cel putin la modul general, aceleasi indiferent de producatorul pachetelor.
Tarotul de Marsilia
Foto: wopc.co.uk
Cu ajutorul ocultistilor francezi, germani si englezi de secol XIX si pe masura ce numeroase asociatii si societati se implica, Tarotul privit ca o suita de arhetipuri se dovedeste adaptabil si interpretabil indiferent de ansamblul credintelor ezoterice, iar Societatea Teozofica, Masoneria, Golden Dawn, grupari rosicruciene editeaza si publica propriile variante specifice, incarcate cu simbolurile proprii fiecarei organizatii. Cartile devin o tentatie mondena, foarte populara, facandu-si intrarea in secolul XX cu o bogata istorie impletita cu mituri si legende interesante mai ales pentru antropologi.
Tarotul in secolul XX
O reinterpretare si reevaluare a celor 78 de carti standardizate va fi opera lui Arthur Edward Waite, care impreuna cu artista Pamela Coleman Smith va elabora un nou pachet, cu 22 de Arcane Majore si 56 de Arcane Minore, ce poate fi considerat "adaptat" pentru a mai usor de interpretat si invatat, fiecare carte fiind vazuta ca o imagine, un fragment simbolic al unei calatorii initiatice. Ramas in istoria fenomenului ca Rider-Waite, este si astazi surprinzator de popular, mai ales ca Waite a publicat si mai multe note, articole si volume explicative. Poate nu intamplator nu peste multa vreme avea sa apara un celebru pachet de Tarot creat de insusi Salvador Dali.
Carti din seria Rider-Waite
Foto: futuresobright.com
Tarotul astazi
Cu o istorie seculara, in secolul XXI Tarotul nu a disparut, ci pare mai la moda ca oricand, si practic exista cate o varianta pentru oricine, iar dimensiunile, culorile, grafica, interpretarile par a satisface toate gusturile. Sute de abordari, si multe dintre ele cu siguranta ca i-ar revolta pe cei care cred intr-un Tarot destinat exclusiv initiatilor, ocultistilor, ezoteristilor, si nu celor care vad in aceste carti stranii dar frumoase un hobby sau o distractie pentru petreceri. Oricat ar parea de stupid sau revoltator pentru cei care privesc Tarotul ca pe un instrument sacru exista pachete ce fac reclama la diverse produse, Tarot Razboiul Stelelor sau Lord of the Rings, cu pitici si zane, personaje de desene animate si super-eroi de banda desenata, Taroturi cu parfumuri si caricaturi, domnisoare seducatoare si putin indecente si creaturi din universul Dungeons and Dragons, filme celebre si muzica. Alaturi de cursuri, istorii, ghiduri practice, reviste, o multitudine de site-uri, tricouri, agende, cutii cu simbolurile arcanelor. Nu putini sunt cei care prefera in fata asaltului comercial sa isi confectioneze propriile carti de Tarot, ca o revenire la cele artizanale de acum multe secole. Cu o popularitate invidiabila, Tarotul nu doar ca nu a disparut, dar pare mai modern si mai interesant ca oricand.
Foto: le-tarot-de-marseille.org,
