Fred Astaire (10 mai 1899 - 22 iunie 1987), s-a nascut in Omaha, Nebraska. Pe numele sau adevarat Frederick Austerlitz, a fost unul dintre cei mai mari dansatori, coregraf, cantaret si actor, celebru pentru spectacolele si filmele in care a jucat. Cea mai stabila partenera de scena a fost Ginger Rogers, cu care a facut zece filme, toate succese deosebite.
Tatal sau a fost un imigrant austriac, catolic, desi se pare ca familia ar fi avut origini evreiesti. Mama lui Fred era de origine germana, dar era nascuta in SUA. Astaire a fost ales ca pseudonim de Fred si de sora sa Adele pentru un mic spectacol inspirat de cele de vodevil, pe care cei doi copii il dadeau pe la varsta de 5-6 ani, spre incantarea familiei si prietenilor. S-a crezut ca cei doi au jucat intr-un film realizat in 1915, dar s-a dovedit ca este doar o legenda.
In anii '20 Fred si Adele Astaire au inceput sa joace pe Broadway in mai multe spectacole si pe scenele londoneze, in spectacole ca "Lady Be Good", "Funny Face", "The Band Wagon", castigand repede publicul de partea lor de ambele parti ale Atlanticului.
Cabaretele, spectacolele de vodevil, localurile erau de asemenea scene profitabile si primitoare pentru cei doi, care aduceau in fata publicului un dans elegant si rafinat. Cuplul s-a despartit in 1932, cand Adele s-a casatorit pentru prima oara cu Charles Cavendish, fiul Ducelui de Devonshire.
Fred a continuat sa joace singur pe Broadway si la Londra, iar ofertele de la Hollywood nu au incetat sa vina. Dar testele nu au fost prea incurajatoare. S-a pastrat un dosar de la Paramount Pictures, unde Fred Astaire era descris simplu, dupa o proba pentru un rol, "Nu poate sa cante. Nu poate sa joace. Inceput de chelie. Danseaza". Dupa o scurta perioada petrecuta la MGM in 1933, cand a dansat cu Joan Crawford in filmul "Dancing Lady", Fred a ajuns la RKO Studios, unde avea sa realizeze marile musicaluri ale epocii, cu Rogers ca partenera. In cel de al doilea film in care a jucat, "Flying Down to Rio" a inceput colaborarea dintre Fred Astaire si Ginger Rogers, care avea sa dureze inca noua filme, cei doi devenind adevarate vedete. Dar acest prim film avea sa fie un asemenea succes de box-office, incat datorita incasarilor studioul a fost salvat de la faliment. Admiratorii au asediat practic studioul cu scrisori - sau au venit in grup - pentru a le cere producatorilor sa faca si mai multe filme cu cei doi. Fred Astaire avusese o sansa si profitase de ea mai mult decat sperase.
Se spune despre Fred Astaire ca nu a fost doar un foarte mare dansator, ci a adus si doua inovatii importante in lumea filmelor muzicale. In primul rand a insistat ca toate scenele de dans sa fie filmate cu o camera fixa si intr-o singura dubla, ceea ce insemna ca nimeni nu trebuia sa greseasca. Mai mult, dorea ca toate scenele de dans si toate momentele muzicale sa aiba legatura cu intriga filmului si chiar sa fie momente-cheie ale acesteia. De regula o pelicula cu celebrul artist trebuia sa includa o secventa in care dansa singur si una in care dansa cu o partenera, cat mai romantic cu putinta.
Dupa sirul de succes inregistrare alaturi de Rogers, Astaire a anuntat in 1946 ca se retrage definitiv din lumea spectacolului. Dar se va intoarce doi ani mai tarziu, pentru a-l inlocui pe Gene Kelly in filmul "Easter Parade", dupa ce acesta se ranise in timpul filmarilor. Dupa acest film, in care joaca alaturi de Judy Garland, Fred colaboreaza din nou cu Rogers in "The Barkleys of Broadway".
A continuat sa faca music-hall-uri in anii '50, cu la fel de mult succes ca in perioada interbelica, pentru a se retrage in final la sfarsitul anilor '50. Pana in acel moment realizase 30 de music-hall-uri in 25 de ani, toate foarte apreciate mai ales datorita talentului de dansator al lui Fred Astaire.
Marele dansator a anuntat ca se retrage pentru a se concentra pe roluri dramatice. Dar primul sau film "On the Beach" din 1959 a fost primit cu rezerve de critica si public, care isi dorea sa il revada pe Astaire in genul de roluri care il consacrasera.
Cu toate acestea Fred Astaire nu a renuntat niciodata la dans, si in anii '60 a realizat mai multe emisiuni de televiziune, alaturi de Barrie Chase cu care Fred a colaborat foarte bine. Unul dintre aceste programe, "An Evening with Fred Astaire" din 1958, a castigat noua Premii Emmy, inclusiv pentru cel mai bun actor si pentru cea mai buna emisiune. A fost si prima emisiune de televiziune inregistrata pe banda color inainte de difuzare.
Ultimul music-hall in care a jucat Fred Astaire si mesajul lui de adio adresat publicului indragostit de dansatorul Fred, a fost "Rainbow" din 1968. Ultima sa partenera de dans a fost Petula Clark, care juca rolul fiicei. In ciuda nervozitatii celor doi, rezultatul a fost un succes. Astaire nu a renuntat la actorie, in anii '70, aparand in mai multe filme si documentare, intre care "The Towering Inferno" din 1974, pentru care a primit singura sa nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor in rol secundar.
A continuat sa cante, in 1976 inregistrand o versiune disco a piesei lui Carly Simon "Attitude Dancing". In 1978 Fred Astaire a jucat alaturi de Helen Hayes intr-o productie de televiziune, "A Familiy Upside Down", pentru care a primit un nou Premiu Emmy. In 1979 a jucat ca actor invitat in serialul stiintifico-fantastic "Battlestar Galactica". Ultimul sau film a fost adaptarea din 1981pentru "Ghost Story".
In 1950 a primit un Oscar onorific pentru intreaga cariera. In 1978 a primit si primul premiu Kennedy Center Honors, inaugurand o serie de succes. Institutul American de Film i-a acordat in 1981 Premiul pentru Intreaga Activitate.
Chiar si in ultima parte a vietii a ramas un adevarat model pentru lumea artistica, nu doar prin eleganta vestimentara care il consacrase in tineretea dedicata dansului, ci prin energia si daruirea pentru dans, muzica si actorie.
In privinta vietii personale, s-a casatorit pentru prima oara in 1933 cu Phyllis Potter, aflata la a doua casatorie, cu care a avut doi copii. S-a recasatorit in 1980 cu Robyn Smith, o actrita cu aproape 50 de ani mai tanara, chiar daca aceasta alegere a fost criticata si chiar ridiculizata de multi. Dar Fred Astaire nu s-a oprit aici si la varsta de 80 de ani a ajuns din nou pe prima pagina a ziarelor, dupa ce a reusit sa se accidenteze serios - rupandu-si mana sau soldul - in timpul unei plimbari cu skateboardul. Avea sa se afle mult mai tarziu ca de fapt alunecase in cada, desi povestea initiala era mult mai frumoasa.
Fred Astaire a murit in 1987, la varsta de 88 de ani, din cauza pneumoniei. Ultima sa dorinta a fost sa le multumeasca admiratorilor pentru sprijinul acordat.
