Brasov

Brasov - asezare  atestata documentar in anul 1234 in Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. In a doua jumatate a secolului al XIV- lea este confirmat drept centru administrativ si eclesiastic al Tarii Barsei, (Corona, Kronstadt, Brasso), "orasul liber regal", unul dintre cele mai insemnate centre urbane economice si culturale ale Transilvaniei.

In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei principale si al bisericii parohice, Biserica Sfintei Maria, cunoscuta ca Biserica Neagra reconstruita in anul 1383.

Inca din prima jumatate a secolului al XIV-lea erau conturate doua artere principale: Platea Petri si Strada Portii. In Evul Mediu, zona locuita din Cetate se oprea la limita formata de Ulita Calugaritelor (astazi Michael Weiss), orasul extinzandu-se spre 1500, pana la limita fortificatiilor. Asezarea era impartita in patru quartale de impozite: Portica- spre sud-est, Corpus Christi- spre sud-vest, Petri- spre nord est si Catharina- spre nord-vest. In afara Cetatii existau totodata trei suburbii. "Brasovul Vechi" s-a construit in jurul bisericii Sf. Bartolomeu, incluzand asezarea de langa dealul Sf. Martin. Spre est, cartierul Blumana cu capela Sf. Barabara, era locuit in principal de tarani secui; aici se afla si leprozeria, mentionata documentar in 1413. Spre vest se gaseste vechiul cartier romanesc al Scheilor Brasovului.

Evenimentele istorice puncteaza evolutia fortificatiilor cetatii: in 1421, orasul este devastat, intreg sfatul fiind dus in robie, incursiunea turceasca din 1432 nu-l mai poate cuceri, sistemul de aparare era suficient de puternic pentru a rezista asediilor.

Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei in 1441 si guvernator al Ungariei in 1446, contribuie in mod substantial la dezvoltarea sistemului defensiv, care este amplificat pana in 1646. Centura de fortificatii a facut din Brasov, unul dintre cele mai intarite orase medievale din Transilvania. Sistemul de aparare al Cetatii era completat cu fortul de pe Dealul Staja si cu cele patru turnuri de observatie extra muros: Turnul Negru si Turnul Alb; celelalte doua turnuri existau pe latura de sud, pe versantul dinspre oras al muntelui Tampa in dreptul Bastioanelor Tesatorilor si Postavarilor.

Intre 1639 si 1641, fortificatiile Brasovului sunt intarite in partea de nord a orasului cu mai multe randuri de curtine si santuri de aparare. Construirea Bastionului Aurarilor in 1646 incheie lucrarile la sistemul defensive. In 1689, cel mai devastator incendiu din istoria Brasovului afecteaza majoritatea constructiilor importante din Cetate. Refacerea orasului are loc dificil, iar reconstruirea edificiilor distruse poarta amprenta noilor stiluri: baroc, rococo, neoclassic.

Cel mai reprezentativ edificiu baroc, Biserica romano-catolica Sfintii Petru si Pavel, este construit intre 1776-1782. Fortificatiile medievale, devenite anacronice, sunt lasate in paragina. Castiga insemnatate Cetatuia de pe Dealul Straja, al carei sistem defensiv este adus la zi de imperiali.

In 1737 Piata Sfatului este pavata cu piatra. In 1736 se construieste o sosea spre Tara Romaneasca prin pasul Timis. In aceasta perioada Brasovul ramane un oras mestesugaresc, existand peste 1227 de ateliere. Sfarsitul secolului al XVII- lea si prima jumatate a veacului urmator inseamna totodata si epoca de inflorire a comertului romanesc la Brasov, antrenand miscarea de emancipare intelctuala si nationala ce va culmina in Transilvania in contextul evenimentelor de la 1848 ca urmare a desfiintarii privilegiilor sasilor de catre imparatul Iosif al II-lea (1780-1790), portile Cetatii sunt deschise pentru negustorii romani din Schei sau din Tara Romaneasca, dar si pentru greci, macedoneni, armeni sau evrei.

Intre 1784 si 1787, este construita Biserica ortodoxa greaca Sf. Treime de pe actuala Strada George Baritiu din daniile bogate ale negustorilor greci, dar si ale boierilor Brancoveni, Vacaresti, Sutu, Mavrocordat din Tara Romaneasca, aflati in pribegie la Brasov.

In 1835 este infiintata Casina romana ca loc de intalnire pentru negustori. Intre membrii sai figureaza elita intelectuala si culturala romaneasca a Brasovului intemeietorii "Gazetei de Transilvania"- George Baritiu, Iacob si Andrei Muresianu. Prosperii negustori romani stabiliti in Cetate cumpara case vechi sasesti, sau isi construiesc, resedinte impozante in stilurile epocii. Curentul dominant in arhitectura Brasovului din aceasta perioada este neoclasicismul.

Transformarea dintr-un oras medieval intr-un oras modern a impus extinderea pe laturile de nord-est (inspre Brasovul Vechi si Blumana) si vest (inspre Schei), prin demolarea centurii fortificate a orasului care a inceput in anul 1857 (Poarta Strazii Portii si fortificatiile aferente), Poarta Strazii Negre (1873), Poarta Targul Cailor (1874), Bastionul Aurarilor (1886), Bastionul Curelarilor (1887). Vechile santuri de aparare, iazurile si baltile au fost umplute, s-au ridicat cladiri publice si administrative, scoli, cazarmi si vile, s-au amenajat parcuri.