Poet, scriitor, activist politic, colectionar de arta francez, fondatorul si principalul animator al curentului suprarealist, Andre Breton, cunoscut pentru creatia literara si eseistica, a fost si un important colectionar de pictura, materiale si obiecte etnografice, piese bizare si neobisnuite. Spre sfarsitul vietii colectia sa avea peste 5300 de piese, de la pictura moderna si grafica la sculptura, fotografie, carte rara, cataloage de arta, manuscrise, arta naiva. "Arta de astazi poate fi doar revolutionara, adica trebuie sa aspire la reconstructia completa si radicala a societatii, chiar daca pentru niciun alt motiv decat sa emancipeze creatia intelectuala din lanturile care o incatuseaza si sa permita intregii omenirii sa ajunga la inaltimile pe care in trecut doar geniile le puteau atinge."
Note biografice
Andre Breton s-a nascut pe 19 februarie 1896 intr-o familie modesta din Tinchebray, Franta. Va urma cursurile liceului parizian Chaptal, perioada in care publica primele sale poeme in revista scolii, ii descopera pe marii poeti francezi ai epocii (pe unii ii va cunoaste personal) dar este atras in egala masura de medicina si mai ales de psihiatrie si neurologie. In anii primului razboi mondial va lucra de altfel in mai multe clinici si sanatorii din Nantes. Il va intalni in 1916 pe Jacques Vache, aflat in convalescenta intr-un sanatoriu la care lucra Breton, o influenta majora in viata viitorului parinte al suprarealismului, un dadaist carismatic si pasionat, care ii prezinta o alta maniera de a crea literatura si arta. Continua sa publice in reviste, iar la intoarcerea in Paris, in 1917, ii intalneste pe Guillaume Apollinaire si Philippe Soupault (care va deveni un prieten apropiat) si il revede pe Louis Aragon.
Revista Litterature
Impreuna cu Aragon si Soupault va publica din februarie 1919 revista Litterature, Paul Eluard alaturandu-se grupului putina vreme mai tarziu. Sunt dadaisti, rebeli, non-conformisti, vor o alta literatura, un alt gen de publicatii, un nou tip de roman, vor sa schimbe radical totul. Debuteaza in volum cu poemele din Mont de piete (1919), publica un an mai tarziu un volum de proza impreuna cu Soupault, Les champs magnetiques, experimentand cu ceea ce numea "scriitura automatica", primul semn care anunta suprarealismul. In egala masura este dezamagit de directia in care se indrepta revista, in ciuda succesul deloc neglijabil in lumea literara pariziana, isi doreste altceva, ceva cu totul nou. Chiar daca reusise deja sa atraga autori importanti ai vremii care se simteau onorati sa publice in Litterature, Breton simtea ca nu este totul.
O intalnire cu Tristan Tzara, pe 23 ianuarie 1920, este in mare masura o dezamagire, dupa cum va recunoaste ulterior Breton, si treptat se distanteaza pana la ruptura de curentul dadaist, in care nu se mai regaseste. Lucreaza pentru scurta vreme pentru Jacques Doucet, bibliofil si colectionar de arta moderna, pe care il sfatuieste (foarte inspirat) sa cumpere lucrarea Les Demoiselles d'Avignon de Picasso. Cand ruptura de dadaisti este finala pleaca pentru o scurta vreme din tara, ajunge la Viena unde il cunoaste pe Sigmund Freud (un alt autor influent si apreciat in tinerete), si revine la Paris la fel de dezamagit si distant. Chiar daca noua serie Litterature merge tot mai bine, Breton o considera doar o pierdere de vreme, respinge ideea de roman, ajunge chiar sa se certe cu unii dintre prieteni. Experimenteaza sedintele de somn hipnotic, incercand sa elibereze cat mai mult inconstientul, este fascinat de improvizatie si experiment, dar in acelasi timp spune tot mai des ca va renunta definitiv la scris.
De la Dada la Suprarealism
Socul pentru apropiati este aparitia, in octombrie 1924, a unui titlu ce va scrie istorie, Le Manifeste du surrealisme. Manifestul suprarealismului, ce introducea concepte precum "automatism psihic pur", pledeaza pentru hazard obiectiv, pentru inspiratie, unii din fostii prieteni si admiratori il ridiculizeaza, altii i se alatura imediat. Din decembrie 1924 incepe sa publice revista Revolution surrealiste si, la fel ca alti colegi de generatie, adopta un radicalism politic surprinzator, si in 1927 chiar se va inscrie in partidul comunist francez. Va fi exclus cativa ani mai tarziu, dupa ce intrase in repetate randuri in conflict cu liderii partidului. Continua sa scrie, in 1929 apare o a doua parte a Manifestului suprarealist ce dorea sa relanseze si sa revitalizeze curentul. Va aparea chiar o noua revista, Surrealisme au service de la Revolution (suprarealismul in serviciul revolutiei), este atacat violent de fosti colaboratori, si dupa o serie de dezamagiri politice si personale, in 1938, Andre Breton organiza la Paris prima Expozitie internationala a suprarealismului.
Exilul si revenirea
Reuseste in martie 1941 sa paraseasca Franta, plecand spre New York (unul dintre insotitorii sai era celebrul Claude Levi Strauss), dupa ce intrase in conflict cu autoritatile franceze. Va calatori in 1945 in Haiti, unde este atras de pictura populara a zonei, si revine ca un erou in Franta pe 25 mai 1946, regasindu-si in sfarsit tara si prietenii, fara sa renunte vreo clipa la ideile suprarealiste. Se implica, polemizeaza, publica, ii sustine pe tinerii artisti plastici inca necunoscuti prefatandu-le adesea cataloagele expozitiilor, colaboreaza la publicatii precum Neon, Medium, Bief, La Breche. Este perioada in care maestrul suprarealismului descopera cu interes Arta bruta, si este alaturi de Jean Dubuffet fondatorul Companiei Artei Brute, in iulie 1948. Si veche sa pasiune pentru arta plastica il face ca intre 1953-1957 sa fie coordonatorul unei istorii a Formelor in arta, cinci volume publicate de Club francais du livre. Primul volum al seriei, Arta magica, este si ultimul sau proiect major. In 1965, cu putin timp inainte de moarte, se implica in organizarea celei de a noua editii a Expozitiei Internationale Suprarealiste.
Moare pe 28 septembrie 1966 la Paris.
