Nascut pe 17 martie 1819 la Chisinau, viitorul prozator si dramaturg era fiul unui mosier pe nume Iancu Rusu. In 1829, dupa pierderea mamei, Alecu Russo este trimis de tatal sau in Elvetia, unde urmeaza cursurile institutului condus de Francois Naville de la Vernier, ocazia perfecta pentru tanar sa deprinda repede franceza si germana. Si daca mai tarziu va fi cunoscut nu doar ca unul dintre ideologii generatiei 1848 dar si ca un important scriitor roman al secolului XIX, primele sale incercari vor fi poeme in limba franceza, in spiritul si pe temele liberale, revolutionare ale epocii, prefigurand convingerile si implicarea de mai tarziu. Va reveni in Moldova in anul 1839, dupa terminarea studiilor, si se va stabili o vreme la Negrisoara, Bistrita, unde intreprinzatorul tata arendase noi terenuri. Prietenia cu Vasile Alecsandri si calatoriile facute alaturi de acesta in regiunea Neamtului, folclorul pe care incepe abia acum sa il descopere cu adevarat si care se suprapune pe literatura franceza pe care o cunostea relativ bine, notite pe care le face in aceasta perioada vor fi sursele de inspiratie pentru scrierile de mai tarziu. In 1840 se va stabili la Iasi - se pare ca relatiile cu restul familiei se racisera dramatic - si continua sa scrie, evocand locuitorii si atmosfera orasului de adoptie, dar paradoxal sau nu continua sa o faca in limba franceza, poate si in speranta ca astfel paginile sale vor putea fi expediate si prietenilor ramasi in Elvetia.
La fel ca multi alti tineri cu o situatie materiala si sociala buna si Alecu Russo va deveni un functionar, la inceput la Tribunalul din Piatra Neamt, si parea ca este doar primul pas intr-o cariera care i-ar fi asigura stabilitatea financiara mult dorita. Surprinzandu-si multi prieteni, Russo scrie doua piese de teatru - Bacalia ambitioasa si Jicnicerul Vadra sau Provincialul - in 1845, an in care sunt si jucate chiar la Teatrul National din Iasi. Incepe sa scrie si sa publice (inclusiv un interesant studiu, Critica Criticii, in revista Albina Romaneasca) si din cauza scandalului starnit de piesa Jicnicerul Vadra va fi "surghiunit" la Manastirea Soveja. Il regasim cu acelasi entuziasm doi ani mai tarziu, in 1848, alaturandu-se miscarii revolutionare din Moldova. Ii cunostea pe cei mai multi dintre cei implicati, aveau aceleasi idealuri si principii, iar dupa esecul previzibil se refugiaza in Ardeal, si apoi alege Parisul, la fel ca numerosi colegi de generatie.
In 1850 Alecu Russo va publica si scrierea care il va transforma intr-unul dintre numele esentiale pentru literatura romana a secolului al XIX-lea, desi Cantarea Romaniei (acesta era titlul ales) a aparut initial in paginile publicatiei Romania Viitoare - reprezentandu-i pe romanii exilati la Paris - intr-o versiune in limba franceza. Initial textul nu era semnat, din varii motive Russo preferand sa nu o faca, asa ca nu putina vreme s-a discutat indelung despre paternitatea poemului in proza, varianta in limba romana fiind publicata abia in 1855 in revista Romania literara, condusa de Vasile Alecsandri. Autorul va reveni in Moldova in 1851, continuand sa scrie si sa publice si fiind o prezenta activa in viata culturala si (mai ales) politica a acelor ani. Moare pe 5 februarie 1859 la Iasi, putin inainte de a implini 40 de ani.
