Radu Mihaileanu: "Fara public, nu exista cinema"

din o poveste | despre gradina | talente ovidiu | despre tara | timpul spatiul mediul rural | cannes film premiu romania | politica | premii | personaje bune | vizita franta |
  Regizorul sustine un sistem de stat care sa ofere mai multe filme romanesti.

 Radu Mihaileanu, singurul regizor roman care a castigat un Premiu Cesar (pentru scenariul filmului "Va, vis et deviens", in 2006), a venit de la Paris pentru a fi membru in juriul TIFF (2-11 iunie).

Regizorul spune ca tanara generatie de cineasti este cea mai puternica de pana acum, dar, pentru succes, talentul lor are nevoie de ajutor de la stat si de public in sali.

EVZ: Cinematografia noastra este la nivelul celei frantuzesti?
A, da, da, si mondiale, nu numai frantuzesti. Si nu cred ca tine de noroc. De vreo cinci ani ies filme bune romanesti, deci e o constanta, nu e un noroc. Sunt multi, sunt vreo 10, 15 regizori de faima internationala.

Eu nu stiu cum se vede de aici, dinauntru, dar, in afara, toata lumea ii stie. Sunt multi spectatori care apreciaza filmele romanesti, la fel si presa, enorm, si vedeti rezultatele in festival. Fiecare film incepe sa culeaga in jur de 20, 30 de premii. Despre asta nu putem sa spunem ca e un fenomen sporadic, efemer. E un nou val, trebuie sa fim constienti.

Cine a inceput valul?
Exista, daca vreti, schematizand, trei generatii. Exista generatia veche, sa zic asa, generatia marilor maestri care acum au in jur de 60, 70 de ani, a lui Pita, Ciulei, care au fost uitati acum.

Mai este vizibila vechea generatie?
Vad unele filme, din pacate nu le vad pe toate la Paris, dar se vede Pintilie mai ales, restul, din pacate, ies mai putin, dar din generatia asta s-a uitat ca Ciulei a facut un film magistral ("Padurea spanzuratilor") care a luat premiul de regie la Cannes in ‘64.

E o generatie puternica, Pita a luat premiu la Venetia. Daca sunt inca vizibili, nu pot sa va spun, in strainatate, din pacate, cam putin.
Vine apoi o alta generatie, care e un pic si generatia mea, si a lui Nae Caranfil.

Erau multi valorosi aici, dar, din pacate, nu au putut sa iasa in strainatate si unii chiar s-au ratat, ma gandesc la Ovidiu Bose Pastina si altii.

Acum vine noul val, care e reprezentat bine de Puiu, Muntean, Porumboiu, Mitulescu, Radu Nicoara, tinerii in jur de 25-35 de ani, si care e un val puternic, pentru mine, cel mai puternic. Celelalte doua valuri nu erau atat de puternice, in acelasi timp, nu se repetau atat de multe filme bune si atat de multe premii.

Avem sansa de a avea multe talente, de a fi recunoscute in strainatate, de a avea bani din strainatate, dar nu trebuie sa asteptam numai de afara.

Exista toate elementele favorabile in cinematografia romaneasca, exista oameni de talent in tehnica, avem material, avem studiouri, avem case de filme foarte puternice, tineri producatori foarte puternici, ce lipseste un piculet este structura financiar-economica, politica si juridica.

Poate ca trebuie sa ne inspiram de la altii si sa ajutam cinematografia romaneasca, sa ajutam si publicul sa redescopere o valoare care-i apreciata in lumea intreaga. Fara public nu exista cinema. Cinemaul nu e o arta confidentiala, facuta pentru familie, pentru tata, mama si prieteni. E o arta pentru un public larg.

V-ati plasat in a doua categorie de cineasti romani. Va considerati un cineast roman, avand in vedere ca francezii spun ca sunteti un cineast francez?
Da, eu ma consider si roman, si francez si ma consider, de identitate, si evreu. Chiar daca asta nu inseamna si israelian, n-am cetatenie, nu m-am nascut acolo, dar Israelul e foarte aproape de sufletul meu.

Dar sunt roman si sunt numit peste tot in lume cineastul francez de origine romana, asta e tot timpul lipita in sufletul meu, nu mi-o ia nimeni.

Sunteti celebru in Romania, mai ales dupa Cesar, pentru un film care n-are de-a face cu Romania.
Stiu, dar un cineast roman nu inseamna numai cel care face exclusiv filme despre un subiect romanesc. Le-am facut pe primele doua, "A trada" (1993) si "Trenul vietii"  (1998). Un artist nu poate sa se uite numai la el in gradina.

Trebuie sa fie preocupat de problemele lumii intregi. Eu am sansa sa calatoresc, sa incerc sa ascult si problemele altora. Niciodata eu nu ma gandesc ca trebuie sa fac un film despre o tara. Ma atinge un subiect si ma ia de mana, si-mi deschide niste usi, imi arata el lumea. 

 Va mai inspira Romania?
Mult, mult si sunt sigur ca mai vin sa filmez aici chiar daca subiectele nu vor fi despre Romania, dar ma trage spre casa si voi veni.

Carte de vizita

Nascut pe 23 aprilie 1958, fiul jurnalistului evreu Mordechai Buchman, care a fugit de nazisti si si-a schimbat numele in Ion Mihaileanu, Radu Mihaileanu a trait in Romania pana la varsta de 22 de ani.

 In 1980 a fugit in Israel si, de acolo, in Franta, unde a absolvit Institut des Hautes Etudes Cinematographiques (IDHEC).
Dupa o serie de scurtmetraje si productii de televiziune, Mihaileanu a realizat primul sau lungmetraj, "A trada" (1992), o coproductie Franta-Austria-Spania-Romania.

Au urmat alte coproductii, "Trenul vietii" (Train de vie, 1998) si "Traieste!" (Va, vis et deviens, 2005). Pentru cele trei filme, Mihaileanu a castigat, in total, peste 20 de premii internationale, cele mai multe cu "Traieste!".

Ultimul sau film, pentru care Mihaileanu a fost scenarist impreuna cu Alain-Michel Blanc, dar si regizor si producator,
va deveni in curand si o carte. Cineastul a anuntat in timpul festivalului de la Cluj ca va publica un volum ale carui personaje principale vor fi tot evreii etiopieni a caror poveste i-a adus Premiul Cesar.

Adauga un comentariu

Titlu Nume Cod Comentariu

Alte informatii din Info ArtLine.ro