La procesul sau, din 1947, Han van Meegeren privea satisfacut publicul din sala. Artistul surprinzator de talentat, respins altadata de colegii de generatie, galeristi si critici, devenise eroul negativ al zilei, un falsificator surprinzator de bun care provocase un scandal imens pe piata de arta. Era razbunarea lui Han van Meegeren, care isi traia acum minutele de celebritate. Insa mai mult decat atat, pictorul era flatat de unele titluri aparute in presa vremii, care il descriau ca pe al doilea Vermeer. Iar pentru cineva care isi facuse o cariera din falsificarea lucrarilor celebrului maestru, aceasta era cu siguranta recompensa suprema.
Han van Meegeren in timpul procesului din 1947
Inceputurile unui falsificator de geniu
Nascut in Deventer, in 1889, Henricus Anthonius van Meegeren a studiat initial arhitectura, descoperind ulterior pasiunea pentru pictura, predand o perioada cursuri de desen si istoria artei. Poate prea putin atras de ideea unor lucrari originale, s-a remarcat initial prin talentul de a imita picturile si mai ales desenele unor mari maestri, realizate mai mult ca exercitii. Primele sale expozitii de pictura, cuprinzand lucrarile sale, s-au bucurat de un succes moderat pentru critica, desi s-au vandut destul de repede. Dupa o perioada de alcoolism si un divort, pictorul s-a refugiat in arta, iar din 1928 a inceput sa publice articole de istoria si teoria artei in De Kemphaan, o mica revista lunara, care se opunea curentelor progresiste, avangardiste. Se muta in final la Roquebrune, in sudul Frantei, dezamagit de insuccesul sau. Nimeni nu il considera un artist macar mediocru, lucrarile sale erau ignorate sau cel mult ironizate de criticii de arta, galeristii refuzau sa le mai expuna, vanzarile, altadata deloc rele, scazusera tot mai mult. Han van Meegeren devenise arhetipul artistului ratat, dezamagit si furios.
La inceput ca exercitiu si pasiune, pictorul a realizat cateva lucrari in stil de secol XVII, imitandu-i pe Vermeer, Frans Hals, Ter Borch. La final el insusi era surprins. Lucrarile pareau a fi realizate chiar de maestrii sa preferati, desi micile erori si stangacii le scadeau valoarea. Muncind din greu, perfectionandu-si stilul continuu, in scurt timp Han van Meegeren realiza primele falsuri aproape imposibil de diferentiat de original. Era razbunarea sa : lumea artistica, pictorii care il respinsesera, galeristii care nu il tratasera niciodata ca pe un artist, criticii care il ignorasera, toti aveau sa fie ridiculizati. Intr-o maniera inspirata, originala si, pana la urma, geniala. Prima lucrare importanta din seria falsurilor avea sa fie si una dintre cele mai bune, "Cristos si ucenicii la Emmaus", imitandu-l surprinzator pe Vermeer.
In chip "inexplicabil", lucrarea a ajuns pe piata de arta, iar in septembrie 1937 era identificata si considerata una dintre capodoperele pierdute ale lui Vermeer. Critici, istorici ai artei, pictori, toti erau extaziati de noua descoperire. Dar cel care, din nefericire pentru reputatia sa, a fost cel care a autentificat falsul lui van Meegeren, a fost reputatul Abraham Bredius (1855 - 1946), reputat colectionar si istoric al artei. Convins ca lucrarea demonstreaza influenta italiana asupra stilului maestrului, Bredius si-a pus in joc reputatia si a declarat ca este intr-adevar un Vermeer. Un Vermeer necunoscut, dar cat se poate de autentic. Se pare ca initial falsificatorul a vrut sa recunoasca public farsa, dar cand a primit pentru falsul Vermeer o suma fabuloasa, echivalentul de astazi a catorva milioane de dolari, a renuntat. Avea sa continue jocul, sa demonstreze ca este un mare pictor si, de ce nu, avea sa castige o groaza de bani. Iar cei care il ridiculizasera aveau sa fie distrusi profesional si moral. Un an mai tarziu falsul Vermeer era mutat cu mare fast la Muzeul Boijmans, care achizitionase panza, si pret de cativa ani a fost principala atractie a expozitiei permanente, inspirand zeci de articole si studii erudite, in care specialistii discutau influentele, elementele, stilul, cromatica. Van Meegeren era abia la inceput.
Cina cea de Taina (prima versiune)
Noi panze inedite ale "marilor maestri"
Incantat de primirea de care se bucurase falsul Vermeer, amuzat de intreaga situatie care demonstra ca marii specialisti nu sunt nici pe departe infailibili, si dornic sa continue, Han van Meegeren se muta la Nisa in 1938 si picteaza Jucatorii de carti si Petrecerea, in stilul lui Pieter de Hooch, reusind sa vanda cea de a doua lucrare un an mai tarziu. Seria falsurilor va continua cu alte piese mai putin importante in stilul secolului XVII, pana cand pictorul incepe sa lucreze aproape exclusiv in genul lui Vermeer. Intre 1941 si 1943 va realiza mai multe falsuri Vermeer, surprinzator de bune, iar in 1943 vindea lucrarea "Hristos si femeia adultera" chiar oficialului nazist Hermann Goering, in schimbul a 200 de lucrari ale pictorilor olandezi, furate de Germania la inceputul razboiului. Tot in 1942 un alt fals se vindea pentru 1.6 milioane de guldeni, o suma fabuloasa pentru acea vreme.
Lucrarea vanduta lui Hermann Goering
Van Meegeren parea ca si-a descoperit adevarata vocatie. Lucra intens, cu placere, iar lucrarile sale se vindeau pentru sume fabuloase, fiind dorite de marii colectionari si marile muzee, se scria despre ele in revistele de specialitate. Doar ca nu erau semnate Van Meegeren sau realizate intr-un stil original, ci erau de regula semnate Vermeer. Falsuri aproape perfecte. Greu, daca nu imposibil, de recunoscut chiar si de catre cei mai mari specialisti. Abia sfarsitul razboiului avea sa aduca nu doar prabusirea falsificatorului, ci si un proces rasunator si cel mai important scandal din lumea artistica a secolului XX.
Procesul si o declaratie socanta
Dupa infrangerea Axei, in 1945, a inceput si indelungatul proces de recuperare a lucrarilor de arta cumparate/confiscate de Germania nazista, iar printre panze se numara si cea vanduta de Van Meegeren lui Goering. In scurt timp, anchetatorii au ajuns la pictor, iar acesta a fost arestat si trimis in instanta. Acuzatia ? A colaborat cu Germania nazista, vanzand un tablou de patrimoniu, de o valoare inestimabila. Un Vermeer autentic, semnat de marele maestru si elogiat de specialisti. Parea un caz clar si o condamnare indelungata si sigura.
Numai ca pe 12 iunie, dupa doua saptamani de inchisoare, pictorul lanseaza "bomba" : nu era un Vermeer, ci un fals realizat chiar de el. Mai mult, in schimbul falsului Vermeer a primit 200 de lucrari de arta olandeza, confiscate de nazisti. Asadar, este un erou, nu un colaborationist. Pentru a da mai multa greutate, a recunoscut si ca alte lucrari de Vermeer si Pieter de Hoogh, vandute la preturi fabuloase dupa 1937, sunt falsuri realizate tot de el. Nimeni nu l-a crezut initial, dar in scurt timp scandalul a izbucnit pe piata de arta, muzeele, curatorii si specialistii au inceput cercetarile, colectionarii au amenintat ca se vor adresa instantei. Cum nimeni nu l-a crezut, Van Meegeren a cerut permisiunea de a picta, de fata cu anchetatorii, un nou "Vermeer", folosind materialele si tehnicile sale. Mutat intr-o locuinta inchiriata de guvernul olandez, a inceput sa lucreze la un nou fals, "Iisus alaturi de medici", iar rezultatul a fost uluitor. Practic, in ciuda unor mici erori si stangacii, explicabile prin starea in care se gasea acuzatul, tabloul ar fi putut pacali orice specialist. Parea nu doar pictat de Vermeer, ci si foarte vechi, culorile aveau tenta potrivita, panza era veche de secole, totul parea autentic. Dar, dupa cum se vazuse, nu era.
Iisus alaturi de medici
Triumful pictorului era total. Demonstrase intregii lumi nu doar ca poate fi egalul marilor maestri, cel putin la nivel tehnic, dar si ca specialistii si galeristii pot fi usor pacaliti, iar falsurile pot trece drept autentice. Castigase echivalentul de astazi a 20 de milioane de dolari, realizand falsuri. Simple falsuri. Excelent realizate. Bani cu care isi permisese orice, in ultimii ani de libertate, inclusiv sa cumpere mai multe case. A fost in final condamnat la un an de inchisoare, fiind condamnat pentru fals. O luna mai tarziu insa, in decembrie 1947, murea in celula sa in urma unui atac de cord. Avea 58 de ani. Dar Han van Meegeren intrase in istoria artei.
Tehnici, trucuri, complicitati
Cazul a starnit mai multe campanii de presa care au pus cateva intrebari interesante. Intrebari care i-au facut pe expertii pacaliti sa examineze cu mai multa atentie panzele, ajutati si de marturia lui Han van Meegeren. Cel mai greu pentru acesta a fost de fapt sa lucreze fara modele, pentru ca nu putea avea incredere in nimeni. Fortat sa isi foloseasca doar imaginatia, a reusit totusi compozitii surprinzatoare, dificile prin numarul mare de personaje, posturile diverse si fizionomiile variate. A durat mai bine de patru ani pana cand a gasit tehnicile si materialele care sa dea panzei aspectul de vechi, sa faca vopseaua sa capete patina timpului. Isi amesteca pentru aceasta culorile cu o rasina sintetica, in loc de ulei, iar panzele erau tinute in cuptor, la o anumita temperatura, pentru a se ingalbeni. Cand putea, cumpara tablouri obscure, putin valoroase, de secol XVI - XVII, si picta deasupra lor.
Cel putin la fel de multe comentarii au starnit si complicitatile din lumea artei, pentru ca Van Meegeren si-a putut pune in vanzare lucrarile fara a avea nevoie de prea multe documente privind provenienta lor. Pofta de castig a unor galeristi si negustori de tablouri ? Speranta ca vor da lovitura ? Naivitatea unor cunoscutatori si istorici ai artei ? Oricare ar fi fost raspunsul, cineva a avut intotdeauna de pierdut sume mari de bani, sume ce reprezentau o buna parte din bugetul anual al unui muzeu mediu. O intreaga retea de interese si falsuri, care nu avea sa fie niciodata dezvaluita, poate pentru a nu amplifica scandalul. Unii colectionari au ramas pacaliti, cu falsele panze de Vermeer in colectii, muzeele le-au ascuns in depozite, si multi ani nici macar nu s-a mai discutat cazul Van Meegeren.
Astazi Han van Meegeren este studiat de numerosi artisti, imitat si admirat. S-a scris mult despre el, au fost oameni care au trecut de falsuri si i-au promovat lucrarile originale, intr-un stil interesant, fara a fi insa capodopere. Mai mult - si l-ar fi amuzat cu siguranta - de cateva ori pe piata de arta au aparut si falsi "Han van Meegeren", compliment care i-ar fi confirmat ca a ajuns un artist cunoscut.
Foto : essentialvermeer.com ; tnunn.f2s.com
