Era, insa, la un pas de a-l intalni pentru prima oara pe scena, intr-un proiect indraznet al lui Silviu Purcarete: "Faust" de Goethe. Piesa, o montura-gigant, care se va juca intr-o uzina dezafectata din Sibiu, este unul dintre cele mai importante proiecte pentru viitoarea Capitala Culturala Europeana.
Cei doi vechi prieteni incepusera pregatirile pentru marea confruntare de pe scena: Faust vs Mefisto. Dupa o saptamana de repetitii, Gheorghe Dinica a renuntat, invocand motive personale, si a fost inlocuit de actrita Coca Blos.
Evz: Teatru sau muzica?
Stefan Iordache: Muzica face parte din meseria mea. Ce-i drept, trebuie sa-ti dea si Dumnezeu cate o sansa. Cine credea ca tocmai eu voi avea norocul sa incep cu muzica de Malineanu, cu Johnny Raducanu in fosa, acompaniat de Ileana Pitca la harpa, la vioara cu Jean Ionescu, unul dintre cei mai mari instrumentisti de la noi, cu tobosarul Bobi Iosifescu... Spectacolul "Au fost odata doua orfeline" din 1964….
Sunt nascut la tara, iar copilaria mi-am petrecut-o in Rahova, cu tigani lautari, care mi-au intrat in suflet si de la care am invatat sa traiesc doar cu muzica. Cine nu are dragoste de muzica mai bine sa nu traiasca… M-am nascut gangurind, deci cantam cand m-a scos mama din pantec. Apoi am invatat vorbele si in momentul acela am intrat in lumea teatrului, care este, de fapt, viata. Toata lumea joaca teatru, chiar si noi doi acum… Sigur, sunt fascinat de Ceaikovski, sunt fascinat de Beethoven, de Wagner sau Enescu, de marii cantareti care au dus pe umeri folclorul romanesc, cum e Maria Tanase, Ioana Radu, Maria Lataretu sau Gheorghe Zamfir. Sau Tudor Gheorghe, la care ma gandesc multumindu-i lui Dumnezeu ca exista un artist care sa faca atatea pentru cultura romana. Eu unul am crescut ascultand Aurica Andreescu, Dan Spataru, Mirabela, Angela sau Corina Chiriac…
Un cuplu celebru cu Sanda Ladosi…
Vremurile se tot schimba, generatiile se succed, iar oamenii mai uita. Printre lucrurile pe care unii poate le-au uitat este si faptul ca am facut sase spectacole muzicale, cu muzica live, in teatru. N-am incercat niciodata play-back-ul sau alte artificii moderne. Ma amuza uneori, cand lumea ma arata cu degetul pe strada spunand "uite-l pe ala care canta cu Sanda Ladosi". Si nu "uite-l pe ala care juca Hamlet". Cantecele acelea au avut un impact teribil. A fost si muzica buna, am facut pereche buna cu Sanda. Dar nu am fost tentat sa reiau imaginea asta, desi sunt constient ca era populara. Ce e bun, e bun o data, asa cred. Nu-mi place sa repet. E bine ce-a fost si cu asta ramanem.
Muzica de dragoste sau de petrecere?
Muzica este de petrecere mai tot timpul. Trebuie doar sa-ti alegi ritmul in care simti sa petreci. Poti petrece si pe o muzica mai veche, asa cum va fi cea de pe noul meu album. Este un disc de autor, toate piesele sunt in prima auditie, iar muzica este compusa de Dani Iagnov, compozitorul meu preferat. Aveam in minte alt proiect, anume sa reluam niste bucati pe care le-am cantat candva intr-un spectacol cu Angela Similea, dar el mi-a propus sa fie toata muzica noua si catata numai de mine. Zsolt Kerestely ne-a gazduit in studio. Chiar l-am felicitat si aseara pentru o piesa pe care nu pot sa o uit, "Copacul"… nu pot sa-l uit pe Aurel Andreescu cantand, Dumnezeu sa-l ierte. Muzica mea va avea succes doar la publicul adult, probabil. Sunt opt piese de dragoste, bine puse in pagina de Ionel Tudor, cu texte de Andreea Andrei. Pentru ca am colaborat bine cu Monica Anghel pentru piesa "Ce cauti tu in viata mea", cred ca va urma inca un duet. Am tras vocile pe rand, mi-ar fi placut sa lucram impreuna. Dar ma bazez pe Andrei Kerestely, care este la pupitru, cel care umbla la butoane, talentat si atent. Producatorul nostru executiv este regizorul Serban Marinescu, copilul meu, asa ii zic. Am mai lucrat cu el un disc, cu Sanda Ladosi si Elena Carstea.
Cat despre boema despre care vorbea, candva, si prietenul dvs, maestrul Gheorghe Dinica…?
Din boema adevarata, cea de odinioara, cred ca am facut parte si eu, si Gheorghe. Am crescut cu boemi adevarati Paca, un mare poet, Florin Puca, un mare grafician, Tudor George, iarasi un pot extraordinar, Pictorul Piliuta sau domnul Horia Lovinescu, care era, asa cum imi place mie sa spun, un boem boier. Am avut sansa sa-l cunosc si a fost unul dintre mentorii mei. Am stat langa dansul si mi-a calauzit pasii, tiptil-tiptil, aproape fara sa imi dau seama, fara sa aiba biciul in mana, il avea doar in cap. Intre timp si aici s-au mai schimbat lucrurile. M-am retras pentru ca simt ca este multa mizerie, indraznesc sa spun... probabil ca nu e dreptul meu sa judec…sau poate ca da. In orice caz, nu sunt un militant. Dar nu pot sa nu observ ca s-au cam stricat lucrurile. Cine poate sa stie de la ce… refugiul meu este teatrul, filmul si muzica. Noroc ca am aceste trei insulite.
Noile episoade din "dosariada" ?
Tara arde demult si noi ne pieptanam tarziu. Si cu un simplu pieptanat nu scapi de paduchi. Am auzit discursurile unor oameni care nu au scris niciodata ceva valoros, dar care si-au permis sa cometeze faptele lui Nikita, de exemplu. Am fost si eu intrebat de dosariada. In ideea sa ii scoatem din circuitul cultural pe cei care, candva, au omagiat celebrul cuplu sau celebrul sistem. Dar atunci, sigur, pastrand proportiile, trebuie sa-l scoatem din istorie si pe Arghezi, pe Sadoveanu, chiar si pe Calinescu. Imi amintesc celebrul discurs al poetului Paca de la uniunea Scriitorilor, "Cine-a pus rahat pe clanta?", si amintesc doar concluzia: "toti am pus rahat pe clanta"..
Daca traia George Constantin, daca traia Amza Pellea, Cozorici sau Silviu Stanculescu, nu cred ca discutia se derula acum in aceiasi termeni. Acesti mari actori de care am vorbit au facut deja definitiv pasul inapoi. Nu mai exista. Si ei au spus candva poezii omagiale, dar marile roluri pe care le-au facut vorbesc cu adevarat despre ei. Mi-e teama de aceasta dosariada. Ma tem sa nu devina un fel de "mineriada", sa nu aiba efectele mineriadei in sensul stalcirii sufletesti a multor oameni care nu merita asta. Multi au scris, sigur ca au scris… Eu am refuzat si nu mi s-a intamplat nimic. Cine spune ca a fost obligat, ca altfel o patea, minte. In felul acesta se naste alta categorie de dizidenti, aceea care "au refuzat’... Totul trebuie nuantat. Sunt mari actori care au jucat in filme despre constructia socialista, dar au jucat si Moliere sau Schiller… au citit din Eminescu, l-au promovat pe Creanga. Discutia este prea ampla si prea grava ca sa o termini in doua ore de televiziune sau intr-o pagina de ziar. Pana la urma este tot un spectacol… care uneori trece limitele penibilului pentru a le atinge pe cele ale grotescului. Si eu am jucat, in "Proprietarii", un director de fabrica care-si apara productia, am jucat si un secretar de partid, intr-o excelenta piesa a lui Sararu, "Niste tarani", dar am jucat si Hamlet, Titus Andronicus, Richard al III-lea, sau "Maestrul si Margareta", unde il jucam si pe maestru, dar si pe Isus, si asta prin ’87, cand vremurile erau cum erau, iar noi montaseram un fel de cruce pe scena, la Teatrul Mic. Bulgakov…
Urma sa fiti pentru prima oara pe scena alaturi de Gheorghe Dinica?
Este vorba de Faust al lui Ghoete, in regia lui Silviu Purcarete, iar Mefisto va fi Coca Blos. Am inceput repetitiile cu Ghoeorge Dinica, cu care urma sa ma intalnesc pentru prima oara pe scena. In film am mai jucat impreuna, dar pe scena nu ne-am intalnit. Asa a vrut Dumnezeu, o intamplare… Suntem foarte buni prieteni si de demult… este unul dintre cei mai mari actori de teatru, daca nu cumva cel mai mare... Desi, nu-mi plac clasificarile astea. Sunt stupide. Nu e nimeni mare pe lumea asta, in afara de Dumnezeu…
Deci fata in fata in sfarsit: Faust vs Mefisto…
Este un proiect gigant, imaginat pentru momentul in care Sibiul va fi, impreuna cu Luxemburgul, capitala culturala Europeana. Spectacolul va fi facut intr-o hala industriala dezafectata, care are o lungime de o suta si ceva de metri. Nu pot spune mai multe despre asta acum. Probabil din superstitie. Eu am sa joc rolul Faust, iar Coca Blos - Mefisto. Cele doua personaje care se confrunta in piesa asta atat de grea si atat de incitanta. Nu stiu de cand nu s-a mai jucat Faust in Romania. Faustul lui Ghoete, vreau sa spun, pentru ca s-ar putea sa se fi jucat Faustul lui Marlow. Pe 18 am inceput repetitiile si vor dura pana pe 15 decembrie, iar in ianuarie va fi premiera.
Spuneati ca ati jucat atatea personaje incat nici nu mai stiti cine sunteti…
Sunt cate o particica din fiecare personaj si ce-a mai ramas din mine nu mai stiu. Gandeste-te ca am nascut : ca imi place sa spun asta, ca am nascut : sa zic 60 de personaje de teatru si toate grele, toate importante, si 50 de film, plus televiziune sau radio. Si te pierzi. Cand incepi o meserie atat de frumoasa si atat de grea, pleci cu toate visurile dupa tine si atunci esti pur si curat. Intrand in sufletele atator personaje, criminali, regi, hoti, derbedei, vagabonzi, intelectuali, apoi trebuie sa le scoti pe toate din tine si se pierde adolescentul care ai fost odata. Mi-e dor de timpul in care chiar eram o pasare libera. Dar, pana la urma, ce spuneam atuci era doar o metafora … stiu exact cine sunt…
Diana Evantia Barca
